Le bibaxtalimata le Ierusalimohkă.
1 Au! Sar bešel meklini akana, e četatea kadea kaditi dă pherdi le poporostar aver data!
Ašili sar khă phiwli!
Oi, kai aver data sas bari maškar le neamuri, arăsli roaba ades!
2 Rovel dukhasa reate, thai thavden lakă iasfa pel buči.
Či iekh anda kola kai kamenas la či răzgăina la;
sal amal lakă mekline la thai kărdi'le lakă dušmaia.
3 O Iuda teleardea dureardo,
andoa meklimospaleste thai anda le butimtarimata le phară.
Bešel ando maškar le neamurengo,
thai či arakhăl xodinimos!
Sal našaditorea lehkă arăsle les orta kana sas lehkă o mai baro strandimos.
4 Le droma le Sionohkă sî tristimasa, kă khonikh či mai jeal kal deslebară,
sal udara lehkă sî pustimena, le raša lehkă akharăn pehkă dii;
le šeiabarea lehkă sî xolleariko, thai o orta sî pherdo kărtimos.
5 Lehkă zuralemeklitorea xuten izbîndasa, le dušmaia lehkă sî naismime.
Kă o Rai meklealestelal, andoa butimos lehkă bezexăngo;
lehkă šave găline ande robia angloa zurallomeklitorii.
6 Gălitar katai šei le Sionosti sa lako kučimos.
Lakă šerălebară arăsline sar varesar busnevăšune kai či arakhăn pehkă thančeareko,
thai jean bi zorako angla kukoa kai našavele.
7 Andel des le bibaxtalimahkă thai lehkî bezexalimasko,
o Ierusalimo anel pehkă godi anda sal lašimata kai sas les rig andel des lehkă puraimahkă;
kana pelo lehko poporo ando vast le zuralomeklitorehko, khonikh či avilo lehkă ando kandimos,
ta le dušmaia dikhănas pe leste thai asanas lehkă peradimastar.
8 Pharăs bezexardea o Ierusalimo! Anda kodea arăslo khă skîrbako.
Sa kola kai kučearănas les čidabadikhănles akana, dikhlindoi lehko nandimos,
Thai o orta amboldel pe ande aver rig thai akharăl pehkă dii.
9 O marimos bešel astardo la podeatar lehka raxameatar,
thai či delas pe godi ka pehko nakhlimos.
Peradilo pharăs dă sa. Khonikh či răzgăiles.
„Dikh muŕo bezexalimos, Raia, kă dikta so barimatahko sî o dušmano!”
10 O zurallomeklitorii tinzosardea o vast ka sa so sas les mai kuči;
ta dă sar dikhlea sar, ande lehko Than kukoa o sfînto, šute pe le neamurea
savengă Tu mothodeanas lengă te na šon pe ande Teo tidimos!
11 Soa poporo lehko rodel manŕo roindoi;
dine pehkă butea le kuči po xabe, kaste nikrăn pesti čivava.
„Dikh Ta, Raia, thai le sama sode dă prasaime sîm!”
12 Au! Tume, kai nakhăn paša mande,
len sama thai dikhăn kana sî vokh dukh sar e dukh mîŕî,
Sar e dukh saveasa maladea ma o Rai ando des astardimahko Lehka xolleako!
13 Šudea mangă dă opral andel kokala khă iag kai astarăle;
tinzosardea mangă khă phal talal pînŕă, thai dea ma parpale.
Maladea ma pustimasa thai rînčezîmasa ande sal des!
14 O vast Lehko phangleao xamo mîŕă bikrisăngo,
kai bešen akhuwde thai phangle mîŕa koŕatar.Phaglea mîŕî zor.
O Rai dea ma ando vast kolengo, savengă našti te bešeau pa lende.
15 O Rai dea ande phuw sa le zurallença anda muŕo maškar;
tidea khă oštirea pa mande, kaste mudarăl mîŕă tărnimatas;
sar ando teasko ušteadea o Rai la šeialabarea, e šei le Iudasti.
16 Anda kodea rovau, šorăn iasfa mîŕă iakha,
kă duri'lo mandar Kukoa kai sas te răzgăil ma, Kukoa kai sas te lulludearăl mîŕî čivava;
le šave mîŕă sî linčearde, kă o dušmano izbîndisardeas.
17 O Siono tinzol le vast rudimasa, thai khonikh či răzgăiles.
O Rai tradea poa Iakovo anda sal riga dušmaia;
O Ierusalimo arăslo prasaimahko ande lengo maškar.
18 O Rai sî čeačio, kă amboldinisailem pa Lehkă mothodimata.
Ašunen, sa le popoare, thai dikhăn mîŕî dukh!
Le šeialebarea thai le tărnăxarea mîŕă găline ande robia.
19 Akhardem mîŕă amalen, ta athade ma,
le raša thai le phură mîŕă mulline ande četatea,
rodindoi xamos kaste nikrăn pesti čivava.”
20 „Raia, dikh Ta ka muŕo tino. Ande mande tireol,
amboldi'lo muŕo illo ande mande, kă sîmas biašundimahko.
Avri e sabia meklea ma bi šavengo, ando khăr o merimos.
21 Ašunde ma roindoi, ta khonikh či răzgăisardea ma.
Sal dušmaia mîŕă, kana ašundine mîŕă bibaxtalimatasa, bukurisai le kă Tu andean les;
ta anesa, vestisarăsa o des kana i on avena sar mande.
22 An sa lengo nasulimos angla Tute,
thai kăr lengă sar kărdean mangă i mangă, anda sa le bikrisa mîŕă! Kă le roimata mîŕă sî but,
thai o illo sî mangă nasfalo.”
Nenorocirile Ierusalimului
1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămas ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,
a ajuns roabă astăzi!
2 Plânge amarnic noaptea și-i curg lacrimi pe obraji.
Niciunul din toți cei ce o iubeau n-o mângâie;
toți prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3 Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.
Locuiește în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!
Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5 Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimii păcatelor lui;
copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune
și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7 În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
8 Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciunea ,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9 Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândea la sfârșitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”
10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat neamurile,
cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta!
11 Tot poporul lui caută pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.
„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”
12 „O, voi, care treceți pe lângă mine,
priviți și vedeți dacă este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un laț sub picioare și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
14 Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15 Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;
fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit.”
17 Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18 „Domnul este drept , căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.
Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat ,
preoții și bătrânii mei au murit în cetate,
căutând hrană ca să-și țină viața.
20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.
21 M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.
22 Adu toată răutatea lor înaintea Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este bolnavă.”