O PSALMO 144.
Khă psalmo le Davidohko.
1 Dinodumadămišto te avel o Rai, o Kotorlebaŕăhko muŕo,
kai nikrăl măŕă vast koa mardimos,
le naia kana marau ma,
2 muŕo Lašimatorii thai e Četăçuia mîŕî,
o turno muŕo le skăpimahko thai o Skăpitorii muŕo,
o Skuto muŕo le garaimahko,
kai thol tala mande mîŕă poporos!
3 Raia, so sî o manuši, kaste les prinjeandimos lestar,
o šeau le manušehko kaste les sama lestar?
4 O manuši sî sar khă phurdimos,
le des lehkă sî sar e ušal kai nakhăl.
5 Bandear le čerurii, Raia, thai uli Ta!
Azba le baŕlebară kaste thuweaon!
6 Bašando Dell, thai pharau mîŕă dušmaien!
Šude Ta te suliçî, thai kărle te našen!
7 Tinzosar Te vast dă opral,
skăpisar ma thai skăpisar ma andal paia le bară,
andoa vast le šeavengo kole străinohkă,
8 savengo mui phenel bičeačimata,
thai savendi čeači sî khă čeači xoxamni.
9 Devlla, dilabaua Tukă khă dili nevi,
lăudiua Tu la lăutasa le deše koardença.
10 Tu, kai des le thagaren o valoso,
kai skăpisardean la mudardea sabiatar Te robos le Davidos,
11 ankalau ma thai skăpisar ma andal vast le šeavengă kole străinohkă,
savengo mui phenel bičeačimata,
thai savendi čeači sî khă čeači xoxamni! …
12 Amară šeave sî sar varesar gloate kai bareon ando tărnimos lengo;
amară šeia sî sar varesar tille thodine šukar, kai sî o kučimos le khărăngo thagarine.
13 Amară pătulea sî pherde, thai den opral anda sako xabenata;
le kîrduri buteon amengă le miiença,
le deše miiença ande amară islazurea;
14 amară jivine sî butimahkă;
nai či khă xasardimos, či khă robia,
či khă çîpimos pe amară uliçi!
15 Baxtalo le poporostar kai bešel kadea!
Baxtalo le poporostar, savehko Dell sî o Rai!
PSALMUL 144
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
2 Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,
Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
3 Doamne , ce este omul ca să iei cunoștință de el,
fiul omului, ca să iei seama la el?
4 Omul este ca o suflare,
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te!
Atinge munții, ca să fumege!
6 Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei!
Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâinile de sus,
izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!
9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
10 Tu, care dai împăraților biruința,
care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David,
11 izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
12 Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor;
fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești.
13 Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
14 vițelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun țipăt în ulițele noastre!
15 Ferice de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!