Apostolii lui Cristos
1 Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2 În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec. 4 Căci n-am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea, nu judecați nimic înainte de timpul stabilit, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.
6 Fraților, am aplicat aceste lucruri la mine și la Apollos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați „să nu treceți peste ce este scris“ și, astfel, niciunul dintre voi să nu se îngâmfe cu unul împotriva altuia. 7 Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit? 8 Sunteți deja sătui! V-ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi! 9 Căci mi se pare că Dumnezeu ne-a înfățișat pe noi, apostolii, ca pe cei din urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. 10 Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem disprețuiți. 11 Până în ceasul acesta suntem flămânzi și însetați, umblăm îmbrăcați în zdrențe, suntem bătuți și umblăm din loc în loc 12 și muncim din greu, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem insultați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm; 13 când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns precum gunoiul lumii, am ajuns ca mizeria tuturor până acum.
Avertismente
14 Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți. 15 Chiar dacă ați avea zece mii de îndrumători în Cristos, totuși nu aveți mai mulți părinți, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16 Vă îndemn, deci, urmați exemplul meu! 17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va reaminti modul meu de viață în Cristos Isus, așa cum îi învăț eu pe oameni pretutindeni, în toate bisericile. 18 Unii s-au mândrit, ca și cum n-aș veni la voi. 19 Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbirea, ci puterea celor ce s-au mândrit. 20 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu constă în vorbire, ci în putere. 21 Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?
Pericolul judecății pripite
1 Iată cum trebuie să fim văzuți noi: ca slujitori ai lui Hristos și ca ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 2 În rest, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Pentru mine contează prea puțin dacă sunt cercetat de voi sau de un tribunal omenesc. Ba încă nici eu nu mă mai cercetez pe mine. 4 Căci nu mă știu vinovat cu nimic, dar nu în baza acestui fapt sunt îndreptățit : cel ce mă cercetează este Domnul. 5 De aceea , să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va aduce la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va da la iveală intențiile din inimile oamenilor . Atunci, fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.
6 Aceste lucruri, fraților, le‑am spus pentru voi în mod figurat cu privire la mine și la Apolo, pentru ca, prin exemplul nostru, să învățați să nu treceți peste ce este scris și nimeni să nu se îngâmfe luând partea unuia împotriva celuilalt. 7 Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu‑l fi primit? Și dacă l‑ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l‑ai fi primit?
Autoritatea apostolului Pavel asupra bisericii din Corint
8 O, iată‑vă sătui! Deja sunteți bogați! Ați ajuns să împărățiți fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat, ca să împărățim și noi împreună cu voi! 9 Căci mi se pare că Dumnezeu ne‑a rânduit pe noi, apostolii, cei mai de pe urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, înțelepți în Hristos! Noi , slabi; voi, tari! Voi, puși în cinste; noi, disprețuiți! 11 Până în clipa de față suferim de foame și de sete, suntem goi , chinuiți, mereu pe drumuri, 12 trudim și lucrăm cu mâinile noastre; când suntem batjocoriți , binecuvântăm; când suntem prigoniți, răbdăm; 13 când suntem vorbiți de rău, răspundem cu blândețe. Am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca ceva lepădat de toți, până în clipa de față.
14 Nu ca să vă fac de rușine vă scriu aceste lucruri, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți. 15 Căci și dacă ați avea zece mii de pedagogi în Hristos, totuși nu aveți mai mulți părinți, pentru că eu v‑am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. 16 Așadar, vă îndemn să urmați pilda mea . 17 De aceea vi l‑am trimis pe Timotei , care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de purtarea mea în Hristos Isus și de felul în care îi învăț pe oameni pretutindeni în toate bisericile.
18 La gândul că n‑aș mai veni la voi, unii s‑au îngâmfat. 19 Voi veni în curând la voi , dacă Domnul va vrea, și voi vedea nu vorbele celor ce s‑au îngâmfat, ci puterea lor. 20 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 21 Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?