Nașterea și consacrarea lui Samuel
1 Era un bărbat din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. 2 El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.
3 În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Oștirilor. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4 În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei, 5 dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. Însă Domnul îi închisese pântecul. 6 Rivala ei obișnuia s-o necăjească și s-o facă să se mânie din cauză că Domnul îi închisese pântecul. 7 Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori Ana se ducea la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic . 8 Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“.
9 Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s-a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul dintre stâlpii porții Templului Domnului. 10 Ea avea sufletul amărât și s-a rugat Domnului, plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, zicând: „Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n-o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui“.
12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenție la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea.
Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i-a zis:
‒ Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!
15 Ana i-a răspuns și a zis:
‒ Nu, stăpâne. Sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să n-o privești pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.
17 Atunci Eli i-a zis:
‒ Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.
18 Ana i-a răspuns:
‒ Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoință înaintea ta!
Apoi femeia a plecat în drumul ei. Ea a mâncat și fața ei n-a mai fost mâhnită .
19 S-au sculat dis-de-dimineață, s-au închinat înaintea Domnului și apoi s-au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat la Ana, soția sa, iar Domnul Și-a adus aminte de ea. 20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat căruia i-a pus numele Samuel, zicând: „De la Domnul l-am cerut“.
21 Soțul ei, Elkana, a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală și ca să-și împlinească jurământul.
22 Ana însă nu s-a dus, ci i-a zis soțului ei:
‒ După ce-l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și-l voi înfățișa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.
23 Elkana, soțul ei, i-a zis:
‒ Fă ce consideri că este bine. Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca Domnul să-Și împlinească cuvântul!
Femeia a rămas și a alăptat copilul până l-a înțărcat. 24 După ce l-a înțărcat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă de făină și un burduf cu vin, și l-a adus la Casa Domnului, în Șilo; copilul era mic. 25 După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. 26 Ana a zis: „Ah, stăpâne! Viu este sufletul tău, stăpâne, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. 27 Pentru acest băiat mă rugam, iar Domnul mi-a dat ceea ce am cerut de la El. 28 De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruit Domnului“.
Și s-au închinat acolo Domnului.
Împrejurările nașterii lui Samuel
1 Era un om din Ramataim‑Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim, numit Elcana , fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimit . 2 El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. 3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa, ca să se închine și să‑I aducă jertfe DOMNULUI Oștirilor la Șilo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli – Hofni și Fineas –, preoți ai DOMNULUI. 4 În ziua când își aducea jertfa , Elcana le dădea câte o parte nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea, 5 însă Anei îi dădea de două ori mai mult, fiindcă o iubea. Dar DOMNUL îi închisese pântecele. 6 Potrivnica ei o înțepa deseori cu vorba , ca s‑o tulbure, pentru că DOMNUL îi închisese pântecele. 7 Și în toți anii era la fel. Ori de câte ori se suia Ana la Casa DOMNULUI, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca. 8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci? De ce îți este tristă inima? Oare nu însemn eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9 După ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s‑a ridicat de la masă . Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul dintre ușorii Templului DOMNULUI. 10 Și Ana se ruga DOMNULUI cu sufletul amărât și plângea mult. 11 Ea a făcut o juruință și a zis: „DOAMNE al Oștirilor, dacă vei binevoi să iei aminte la întristarea roabei Tale, dacă‑Ți vei aminti de mine și n-o vei da uitării pe roaba Ta, dacă îi vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, I-l voi închina DOMNULUI pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.”
12 În vreme ce ea stăruia în rugăciune înaintea DOMNULUI, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea. Eli a crezut că este beată 14 și i‑a zis: „Până când vei fi beată? Du‑te și trezește‑te!” 15 Drept răspuns, Ana a zis: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie cu duhul întristat; n‑am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea DOMNULUI. 16 Să n‑o iei pe roaba ta drept o femeie de nimic , căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum!” 17 Drept răspuns, Eli a zis: „Du‑te în pace; Dumnezeul lui Israel să‑ți împlinească cererea pe care I‑ai făcut‑o!” 18 Ea a zis: „Să capete roaba ta trecere înaintea ta!” Și apoi s‑a dus în drumul ei. A mâncat, și fața ei n‑a mai fost aceeași. 19 S‑au trezit dis‑de‑dimineață și, după ce s‑au închinat înaintea DOMNULUI, s‑au întors și au ajuns acasă, la Rama. Elcana a intrat la Ana, nevasta sa, iar DOMNUL Și‑a adus aminte de ea.
20 La vremea potrivită, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i‑a pus numele Samuel , zicând: „De la DOMNUL l‑am cerut.” 21 Apoi, bărbatul său, Elcana, s‑a suit cu toată casa lui să‑I aducă DOMNULUI jertfa de peste an și jertfa pentru împlinirea juruinței. 22 Dar Ana nu s‑a suit, ci i‑a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca băiatul, îl voi duce să se înfățișeze înaintea DOMNULUI și să rămână acolo pentru totdeauna .” 23 Elcana , bărbatul ei, i‑a zis: „Fă după cum crezi de cuviință; rămâi până‑l vei înțărca! Numai împlinească‑Și DOMNUL cuvântul Lui!” Femeia a rămas acasă și l‑a alăptat pe fiul ei până l‑a înțărcat.
24 Când l‑a înțărcat, l‑a suit cu ea și a luat un taur de trei ani , o efă de făină și un burduf cu vin. L‑a dus la Casa DOMNULUI, la Șilo; băiatul era încă mic de tot. 25 Au înjunghiat taurul și au dus băiatul la Eli. 26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Pe viața ta , domnul meu, eu sunt femeia care stătea aici lângă tine ca să se roage DOMNULUI. 27 Pentru băiatul acesta mă rugam, și DOMNUL mi‑a împlinit cererea pe care I‑am făcut‑o. 28 De aceea, și eu vreau să I‑l încredințez DOMNULUI: toată viața lui să fie încredințat DOMNULUI.” Și I s‑a închinat acolo DOMNULUI.