1 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“. Tatălui său însă nu i-a spus nimic.
2 În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați. 3 Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I-Kabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Șilo. Poporul nu știa însă că Ionatan plecase.
4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să treacă la garnizoana filistenilor se afla un colț de stâncă de o parte și un colț de stâncă de cealaltă parte. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh. 5 Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.
6 Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele:
‒ Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să salveze prin mulți sau prin puțini.
7 Cel ce-i ducea armele i-a răspuns:
‒ Fă tot ceea ce ai pe inimă. Iată că sunt alături de tine în ceea ce ai de gând să faci.
8 Ionatan a zis:
‒ Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor. 9 Dacă ne vor zice: „Așteptați până vom ajunge noi la voi!“, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca la ei. 10 Dar dacă ne vor zice: „Suiți-vă la noi!“, atunci ne vom sui, fiindcă Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.
11 Așadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Iată! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“. 12 Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce-i ducea armele, zicând: „Suiți-vă la noi și vă vom arăta noi!“. Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel“.
13 Ionatan s-a cățărat, folosindu-se de mâini și de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui și-i omora. 14 În acest prim atac, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugăr de pământ.
15 Era mare tremur în tabără, pe câmpie și în tot poporul. Garnizoana și distrugătorii au tremurat și ei, iar pământul s-a cutremurat. Tremurul acesta era de la Dumnezeu. 16 Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat și iată că mulțimea se împrăștia și alerga încoace și încolo. 17 Atunci Saul le-a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru“. Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce-i ducea armele lipseau. 18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la fiii lui Israel. 19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ți mâna!“.
20 Saul și oamenii lui s-au adunat, au intrat în luptă și au găsit acolo o mare învălmășeală, căci filistenii își întorseseră sabia unii împotriva altora. 21 Evreii care fuseseră înainte cu filistenii și veniseră cu aceștia în tabăra lor s-au întors și s-au unit cu israeliții care erau cu Saul și cu Ionatan. 22 De asemenea, când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră pe muntele lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă, urmărindu-i. 23 În acea zi, Domnul l-a eliberat pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
Viața lui Ionatan în pericol
24 Bărbații lui Israel s-au aflat în dificultate în ziua aceea, deoarece Saul pusese sub jurământ poporul, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei“. Astfel, niciunul dintre ei n-a gustat mâncare. 25 Tot poporul a intrat într-o pădure, unde, pe suprafața pământului, se afla miere. 26 Când a intrat poporul în pădure, iată că mierea curgea din faguri, însă nimeni din popor nu și-a întins mâna să ia miere deoarece se temea din cauza jurământului. 27 Ionatan, însă, nu auzise că tatăl său pusese poporul sub jurământ. Prin urmare, și-a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână și l-a înmuiat în mierea din fagure. Astfel, el a mâncat miere și ochii i s-au luminat.
28 Atunci unul dintre bărbați i-a zis:
‒ Tatăl tău a pus poporul sub un jurământ sever, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce astăzi“.
Poporul era epuizat.
29 Atunci Ionatan a zis:
‒ Tatăl meu a tulburat țara. Priviți cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30 Cât de bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a luat-o de la dușmanii lui! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31 În ziua aceea, i-au ucis pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era epuizat. 32 Prin urmare, poporul s-a năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le-au înjunghiat pe pământ și le-au mâncat cu sânge cu tot.
33 Unii i-au spus însă lui Saul:
‒ Iată, poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.
Saul a spus:
‒ V-ați purtat cu necredincioșie! Acum, rostogoliți până aici o piatră mare. 34 Dați de veste printre oameni să-și aducă fiecare boul sau oaia la mine, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.
Astfel, în acea noapte, fiecare și-a adus cu el boul și l-a tăiat acolo. 35 Saul a construit un altar Domnului; era prima dată când construia un altar Domnului.
36 Apoi a zis:
‒ Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să-i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei.
Ei au răspuns:
‒ Fă tot ceea ce consideri că este bine.
Dar preotul a zis:
‒ Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37 Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:
‒ Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?
Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns.
38 Atunci Saul a zis:
‒ Să vină aici toți conducătorii poporului ca să descoperim ce păcat a fost comis astăzi. 39 Viu este Domnul, Care îl eliberează pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară.
Însă nimeni din popor nu i-a răspuns.
40 Saul a zis întregului Israel:
‒ Voi veți sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.
Poporul i-a răspuns lui Saul:
‒ Fă ceea ce consideri că este bine.
41 Saul a zis Domnului, Dumnezeul lui Israel:
‒ Arată-ne adevărul!
Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.
42 Atunci Saul a zis:
‒ Trageți la sorți între mine și fiul meu Ionatan.
Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43 Saul i-a zis lui Ionatan:
‒ Spune-mi ce ai făcut.
Ionatan i-a răspuns și a zis:
‒ Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână. Iată-mă, voi muri!
44 Saul a zis:
‒ Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri, Ionatane!
45 Dar poporul i-a zis lui Saul:
‒ Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu.
Poporul l-a salvat astfel pe Ionatan și n-a fost omorât. 46 Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au retras în teritoriul lor.
Realizările și familia lui Saul
47 După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva fiilor lui Amon, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor. În orice parte se ducea, era necruțător. 48 El a luptat vitejește și i-a învins pe amalekiți, eliberând Israelul din mâna jefuitorilor săi.
49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua. Fata care i s-a născut prima se numea Merab, cea mică se numea Mihal, 50 iar soția lui se numea Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele conducătorului armatei lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chiș era tatăl lui Saul, iar Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel. 52 Cât timp a trăit Saul, a existat un război înverșunat cu filistenii și ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos, îl lua cu el.
Vitejia lui Ionatan
1 Într‑o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i‑a zis slujitorului care‑i purta armele: „Hai să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care este dincolo de locul acesta!” Însă tatălui său nu i‑a spus nimic . 2 Saul rămăsese la marginea cetății Ghibea, sub rodiul din Migron, și avea cu el aproape șase sute de oameni. 3 Ahia , fiul lui Ahitub, fratele lui I‑Cabod , fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul DOMNULUI de la Șilo, purta efodul. Dar poporul nu știa că Ionatan plecase. 4 În trecătoarea prin care căuta Ionatan să ajungă la garnizoana filistenilor erau două stânci, de o parte și de alta; una se numea Boțeț, și cealaltă, Sene. 5 Una dintre stânci este la miazănoapte, față în față cu Micmas, iar alta este la miazăzi, față în față cu Ghibea.
6 Ionatan i‑a zis slujitorului care‑i purta armele: „Hai să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că DOMNUL va lucra pentru noi, căci nimic nu‑L împiedică pe DOMNUL să dea izbăvire cu mult sau cu puțin.” 7 Slujitorul care‑i purta armele i‑a spus: „Fă cum îți dă ghes inima! Iată‑mă, sunt alături de tine trup și suflet!” 8 Ionatan a zis: „Iată, vom pătrunde până la ei și ne vom arăta lor! 9 Dacă ne vor zice: «Stați pe loc până ajungem la voi!», vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei. 10 Dar, dacă vor zice: «Suiți‑vă la noi!», ne vom sui, căci DOMNUL îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.”
11 S‑au arătat amândoi garnizoanei filistenilor, și filistenii au zis: „Iată, niște evrei ies din găurile în care s‑au ascuns!” 12 Și oamenii din garnizoană le‑au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce‑i purta armele: „Suiți‑vă la noi, ca să vă arătăm ceva!” Ionatan i‑a zis celui ce‑i purta armele: „Suie‑te după mine, căci DOMNUL îi dă în mâinile lui Israel!” 13 Și Ionatan s‑a cățărat, ajutându‑se de mâini și de picioare, și cel ce‑i purta armele venea după el. În față filistenii cădeau răpuși de Ionatan, iar cel ce‑i purta armele făcea prăpăd în urma lui. 14 În această primă bătălie, Ionatan și slujitorul care‑i purta armele au doborât douăzeci de oameni, în câmpie, pe întinderea unei jumătăți de pogon . 15 A intrat groaza în tabără, pe câmp și în tot poporul; garnizoana și chiar și prădătorii s‑au îngrozit; pământul s‑a cutremurat. Era groaza lui Dumnezeu.
16 Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea-lui-Beniamin, s‑au uitat și, iată, mulțimea se risipea și fugea în toate părțile. 17 Atunci, Saul a zis poporului care era cu el: „Numărați, vă rog, și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru!” Au numărat și, iată, lipseau Ionatan și slujitorul care‑i purta armele. 18 Atunci Saul i‑a zis lui Ahia: „Aduceți chivotul lui Dumnezeu!” (Pe vremea aceea, chivotul lui Dumnezeu era cu fiii lui Israel.) 19 Pe când vorbea Saul cu preotul, vacarmul din tabăra filistenilor se făcea tot mai mare. Saul i‑a zis preotului: „Trage‑ți mâna!”
20 Apoi Saul și tot poporul care era cu el s‑au adunat și s-au dus unde era lupta; și, iată, filistenii au întors sabia unii împotriva altora, și învălmășeala era nespus de mare. 21 Evreii care mai înainte fuseseră de partea filistenilor și care se suiseră cu ei împrejurul taberei au trecut de partea israeliților care erau cu Saul și cu Ionatan. 22 Când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră în muntele lui Efraim au aflat că filistenii au fugit, i‑au urmărit și ei în luptă. 23 DOMNUL l‑a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s‑a întins până dincolo de Bet‑Aven.
Ionatan calcă jurământul
24 Bărbații lui Israel au fost la mare ananghie în ziua aceea. Saul pusese poporul să jure zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca ceva până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!” Și nimeni din popor nu mâncase. 25 Tot poporul a ajuns într‑o pădure, unde se găsea miere pe fața pământului. 26 Când a intrat în pădure, poporul a văzut mierea curgând, dar nimeni n‑a dus miere la gură, căci poporul se temea de jurământ. 27 Ionatan nu auzise de jurământul făcut de popor la cererea tatălui său; a întins vârful toiagului pe care‑l avea în mână, l‑a înmuiat într‑un fagure de miere și a dus mâna la gură; și ochii i s‑au luminat. 28 Atunci, cineva din popor i‑a zis: „Tatăl tău a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat să fie omul care va mânca ceva astăzi!»” Și poporul era sleit de puteri. 29 Ionatan a zis: „Tatăl meu aduce necaz peste țară; doar vedeți cum mi s‑au luminat ochii când am gustat puțin din mierea aceasta! 30 Ce bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit‑o la vrăjmașii lui! Înfrângerea filistenilor ar fi fost cu atât mai mare!”
31 În ziua aceea i‑au bătut pe filisteni de la Micmas până la Aialon. Poporul era cu totul sleit de puteri 32 și s‑a aruncat asupra prăzii. Oamenii au luat oi, boi și viței, i‑au înjunghiat pe pământ și i‑au mâncat cu tot cu sânge. 33 I‑au dat de veste lui Saul și i-au zis: „Iată, poporul păcătuiește împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge!” Saul a zis: „Voi faceți o nelegiuire. Rostogoliți îndată o piatră mare încoace!” 34 Apoi a adăugat: „Împrăștiați‑vă printre oameni și spuneți‑le să‑și aducă fiecare boul sau oaia și să le înjunghie aici! Apoi să mâncați, ca să nu păcătuiți împotriva DOMNULUI, mâncând cu sânge!” Și peste noapte fiecare și‑a adus boul cu mâna lui, ca să‑l înjunghie pe piatră .
35 Saul a zidit un altar pentru DOMNUL: acesta a fost cel dintâi altar pe care l‑a zidit pentru DOMNUL. 36 Saul a zis: „Să coborâm după filisteni în noaptea aceasta și să‑i jefuim până la lumina zilei: unul să nu scape!” Ei au zis: „Fă tot ce crezi de cuviință!” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!” 37 Și Saul L‑a întrebat pe Dumnezeu: „Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar de data aceasta Dumnezeu nu i‑a mai răspuns . 38 Saul a zis: „Să vină aici toate căpeteniile poporului; căutați și vedeți în ce fel s-a săvârșit păcatul acesta astăzi! 39 Căci, viu este DOMNUL, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l‑ar fi săvârșit fiul meu Ionatan, va muri negreșit!” Și nimeni din popor n‑a spus nimic.
40 Atunci, Saul a zis întregului Israel: „Așezați‑vă voi de o parte, iar eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă parte!” Și poporul i‑a zis lui Saul: „Fă cum crezi de cuviință!” 41 Saul I‑a zis DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel: „Arată adevărul!” Sorțul a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat. 42 Saul a zis: „Aruncați sorțul între mine și Ionatan, fiul meu!” Și sorțul a căzut pe Ionatan. 43 Saul i‑a zis lui Ionatan: „Spune‑mi ce ai făcut!” Ionatan i‑a zis: „Am gustat și eu puțină miere cu vârful toiagului pe care‑l aveam în mână: iată‑mă, sunt gata să mor!” 44 Și Saul a zis: „Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri negreșit, Ionatane!” 45 Poporul i‑a zis lui Saul: „Tocmai Ionatan să moară? El, care a adus această mare izbăvire în Israel? Nicidecum! Viu este DOMNUL că niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta!” Astfel, poporul l‑a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46 Saul a încetat să‑i mai urmărească pe filisteni; și filistenii s‑au dus la casele lor.
Războaiele lui Saul și neamul lui
47 După ce și‑a întărit domnia peste Israel, Saul a făcut război cu toți vrăjmașii de primprejur: cu Moab, cu fiii lui Amon , cu Edom, cu regii din Țoba și cu filistenii și, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48 S‑a arătat viteaz, l‑a bătut pe Amalec și l‑a scăpat pe Israel din mâna celor ce‑l jefuiau.
49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua. Cele două fete ale lui se numeau Merab, cea mare, și Mical, mezina. 50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chiș , tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52 În tot timpul vieții sale, Saul a dus războaie crâncene cu filistenii. Când Saul vedea un om tare sau un om voinic, îl lua cu el.