David și Ionatan
1 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l-a întrebat:
‒ Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de încearcă să-mi ia viața?
2 Ionatan i-a răspuns:
‒ Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.
3 Dar David a jurat din nou și a zis:
‒ Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea ta și trebuie să-și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s-ar întrista“. Cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas.
4 Ionatan i-a zis lui David:
‒ Voi face pentru tine orice vei spune.
5 David i-a zis lui Ionatan:
‒ Iată, mâine va începe o lună nouă și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă-mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară. 6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat mult să-l las să se ducă repede până în Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia“. 7 Dacă va zice: „Bine!“, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă, dacă se va mânia, atunci să știi că a hotărât să-mi facă rău. 8 Prin urmare, arată bunătate față de slujitorul tău, căci l-ai adus pe slujitorul tău în legământ cu tine înaintea Domnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?
9 Ionatan i-a zis:
‒ Nicidecum! Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să-ți facă rău, oare nu ți-aș fi spus?
10 David l-a întrebat pe Ionatan:
‒ Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?
11 Ionatan i-a răspuns:
‒ Vino, să ieșim pe câmp.
Și au ieșit amândoi pe câmp.
12 Ionatan i-a zis lui David:
‒ Martor îmi este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu-ți voi dezvălui lucrul acesta? 13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea dacă tatăl meu va dori să-ți facă rău, iar eu nu-ți voi dezvălui lucrul acesta și nu te voi lăsa să pleci în siguranță. Și Domnul să fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu. 14 Dacă voi mai trăi, să te înduri de mine, așa cum se îndură Domnul, ca să nu mor. 15 Să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci când Domnul va șterge de pe fața pământului pe fiecare dintre dușmanii lui David.
16 Ionatan a încheiat legământ cu Casa lui David, zicând: „Domnul să-i tragă la răspundere pe dușmanii lui David!“. 17 Și Ionatan l-a pus pe David să-și reînnoiască jurământul, datorită dragostei pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sine însuși.
18 Apoi Ionatan i-a zis:
‒ Mâine este lună nouă și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. 19 Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară și să stai lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți spre ea, ca și când aș trage la țintă. 21 Apoi voi trimite un slujitor, spunându-i : „Du-te și caută săgețile!“. Dacă îi voi spune slujitorului: „Iată, săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!“, atunci să vii, pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranță. Nu este niciun pericol. 22 Dacă însă îi voi spune tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine“, atunci să pleci, pentru că Domnul te trimite. 23 Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, iată, Domnul este martor între mine și tine pentru totdeauna.
24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s-a așezat la masă să mănânce. 25 Regele s-a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s-a ridicat, iar Abner s-a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol. 26 Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat“. 27 În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol.
Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan:
‒ De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi?
28 Ionatan i-a răspuns:
‒ David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El mi-a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Acum, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă-mi voie, te rog, să plec repede și să-mi văd frații!“. De aceea nu a venit la masa regelui.
30 Saul s-a mâniat pe Ionatan și i-a zis:
‒ Fiu de femeie ușuratică și răzvrătită! Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31 Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite, deci, oameni, și adu-l la mine, pentru că merită să fie pedepsit cu moartea.
32 Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul:
‒ Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?
33 Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să-l omoare pe David. 34 Ionatan s-a ridicat de la masă, arzând de mânie, și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic, căci era trist din cauza lui David, fiindcă tatăl său îl umilise.
35 În dimineața următoare, Ionatan a ieșit la câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un slujitor. 36 El i-a zis slujitorului: „Aleargă și găsește, te rog, săgețile pe care le trag“. Slujitorul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după slujitor: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?“. 38 Ionatan a strigat după slujitor: „Iute! Grăbește-te! Nu te opri!“. Slujitorul a adunat săgețile și s-a întors la stăpânul său. 39 Acesta nu înțelegea nimic. Doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla. 40 Ionatan i-a dat slujitorului armele sale și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate!“.
41 După ce a plecat slujitorul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii , s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.
42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi în pace! Să fie precum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: «Domnul să fie între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna»“.
Apoi David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Ionatan îl ajută pe David
1 David a fugit de la Naiot, de lângă Rama. S‑a dus la Ionatan și i‑a zis: „Ce‑am făcut eu? Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de caută să‑mi ia viața?” 2 Ionatan i‑a răspuns: „Ferească Domnul! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să‑mi dea de știre. De ce ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Nici pomeneală!” 3 David a jurat din nou, zicând: „Tatăl tău știe negreșit că am găsit trecere înaintea ta și își va fi zis: «Să nu afle Ionatan, ca să nu se întristeze!» Totuși, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte!” 4 Ionatan i‑a zis lui David: „Ce zici tu, aceea voi face pentru tine.” 5 Și David i‑a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă și ar trebui să stau la masă cu regele; îngăduie-mi să mă duc și să mă ascund în câmp până în seara celei de-a treia zile. 6 Dacă tatăl tău pomenește de lipsa mea, să‑i spui: «David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece degrabă până la Betleem , în cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa de peste an pentru toată familia.» 7 Dacă zice: «Bine!», atunci robul tău e în siguranță; dar dacă‑l apucă mânia, să știi că pieirea mea este hotărâtă din partea lui. 8 Poartă‑te cu îndurare față de robul tău, căci ai făcut un legământ cu robul tău înaintea DOMNULUI! Iar dacă este vreo fărădelege în mine, ia‑mi tu viața! De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”
9 Ionatan i‑a zis: „Ferească Domnul să știu fără greș că pieirea ta este hotărâtă din partea tatălui meu și să nu-ți dau de veste!” 10 David i‑a zis lui Ionatan: „Cine‑mi va da de știre dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?” 11 Și Ionatan i‑a zis lui David: „Hai să ieșim la câmp!” Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Ionatan i‑a zis lui David: „Pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel că mâine sau poimâine, după ce‑l voi fi cercetat pe tatăl meu, dacă va fi bine dispus față de David, voi trimite la tine pe cineva să‑ți dea de știre! 13 DOMNUL să Se poarte cu toată asprimea față de Ionatan dacă tatăl meu s-ar bucura să‑ți facă rău, iar eu nu ți-aș da de știre și nu te-aș lăsa să pleci în pace! DOMNUL să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, poartă‑te față de mine cu o bunătate ca a DOMNULUI; iar dacă voi muri, 15 să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea de casa mea, nici chiar când DOMNUL îi va nimici pe toți vrăjmașii lui David de pe fața pământului!”
16 Astfel, Ionatan a încheiat legământ cu casa lui David, zicând: „DOMNUL să le ceară socoteală vrăjmașilor lui David!” 17 Ionatan l‑a pus din nou pe David să jure pe dragostea lui față de el, căci îl iubea ca pe sine însuși .
18 Ionatan i‑a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 A treia zi să te cobori de tot , să te duci până la locul în care te‑ai ascuns în ziua cu pricina și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Atunci îmi voi trimite slujitorul și‑i voi zice : «Du‑te și găsește săgețile!» Dacă‑i voi zice slujitorului: «Iată, săgețile sunt dincoace de tine, ia‑le!», să vii, căci este pace pentru tine și n‑ai de ce să te temi, viu este DOMNUL! 22 Dar dacă îi voi zice băiatului: «Iată, săgețile sunt dincolo de tine», atunci să pleci, căci DOMNUL te trimite. 23 Cât despre făgăduința pe care ne‑am făcut‑o unul altuia, iată, DOMNUL este martor între mine și tine pe vecie!”
24 David s‑a ascuns în câmp. Când a venit luna nouă, regele s-a așezat la masă ca să mănânce. 25 Regele a stat, ca de obicei, la locul lui de lângă perete. Ionatan era în fața lui, Abner s‑a așezat lângă Saul, iar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n‑a vorbit nimic în ziua aceea, căci își zicea: „Ceva s‑a întâmplat cu el. Nu este curat; negreșit, nu este curat.” 27 În ziua următoare, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul i‑a zis fiului său Ionatan: „De ce n‑a venit fiul lui Ișai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan i‑a răspuns lui Saul: „David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece la Betleem. 29 Mi-a zis: «Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și fratele meu mi‑a dat poruncă; dacă am găsit trecere înaintea ta, dă‑mi voie să mă duc degrabă să‑mi văd frații!» De aceea n‑a venit la masa regelui.”
30 Atunci Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis: „Pui de lele, nu știu eu că te‑ai înhăitat cu fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Câtă vreme trăiește fiul lui Ișai pe pământ, nici tu, nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Acum trimite să‑l aducă la mine, căci e vrednic de moarte!” 32 Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Atunci Saul și-a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească, și Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David. 34 S‑a ridicat de la masă aprins de mânie și n‑a mâncat nimic în ziua a doua a lunii noi, pentru că era mâhnit din pricina lui David și pentru că tatăl său îl umilise.
35 A doua zi de dimineață, Ionatan a ieșit pe câmp la vremea pe care o hotărâse cu David, având cu el un slujitor tânăr. 36 El i‑a zis slujitorului: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage!” Slujitorul a alergat, iar el a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul săgeții trase de Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?” 38 Ionatan a mai strigat către slujitor: „Iute, grăbește‑te, nu zăbovi!” Și slujitorul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Slujitorul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau cele întâmplate. 40 Ionatan i‑a dat slujitorului armele pe care le avea și i‑a zis: „Du‑te și du-le în cetate!”
41 După plecarea slujitorului, David s‑a ridicat de lângă movilă , apoi s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s‑au sărutat și au plâns împreună, mai cu seamă David. 42 Apoi Ionatan i‑a zis lui David: „Du‑te în pace, acum că am jurat amândoi în Numele DOMNULUI astfel: «DOMNUL să fie martor pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!»” David s‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.