David îi cruță viața lui Saul
1 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, l-au înștiințat, zicând: „David se află în deșertul En-Ghedi“. 2 Atunci, Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la est de Stâncile Caprelor Sălbatice. 3 A ajuns la stânele de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea ca să-și acopere picioarele. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii.
4 Oamenii lui David i-au zis:
‒ Iată ziua despre care ți-a spus Domnul: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să-i faci ce consideri că este bine“.
David s-a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul. 5 După aceea, însă, pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul.
6 El le-a zis oamenilor săi:
‒ Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, și să-mi ridic mâna împotriva lui. Doar este unsul Domnului!
7 Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi și nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi, Saul s-a ridicat, a părăsit peștera și și-a continuat drumul. 8 După aceea, s-a ridicat și David și a ieșit din peșteră.
El a strigat după Saul, zicând:
‒ O, rege, stăpânul meu!
Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.
9 Apoi David i-a zis lui Saul:
‒ De ce asculți cuvintele oamenilor care spun: „David dorește să-ți facă rău“? 10 Iată, în ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Mi s-a spus să te omor, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna împotriva stăpânului meu, căci el este unsul Domnului. 11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te-am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să-mi iei viața. 12 Domnul să judece între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 13 Așa cum spune vechiul proverb: „Răutatea de la cei răi iese“. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice? 15 Domnul să fie judecător și să judece între mine și tine! Să privească, să-mi susțină cauza și să mă scape din mâna ta!
16 Când a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:
‒ Tu ești, cu adevărat, fiul meu David?
Apoi a plâns cu voce tare, 17 zicându-i lui David:
‒ Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu te-ai purtat bine cu mine, chiar dacă eu m-am purtat rău cu tine. 18 Astăzi ai dovedit bunătate față de mine, fiindcă, deși Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis. 19 Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! 20 Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău! 21 Jură-mi pe Domnul că nu-i vei stârpi pe urmașii mei și nu-mi vei șterge numele din familia tatălui meu.
22 David i-a jurat lui Saul. Atunci Saul s-a întors acasă, iar David și oamenii lui au plecat în sus spre fortăreață.
David îi cruță viața lui Saul
1 Când s‑a întors Saul de la urmărirea filistenilor, i s‑a dat de veste: „Iată, David este în pustiul En‑Ghedi!” 2 Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s‑a dus să‑i caute pe David și pe oamenii lui până la Stâncile Țapilor. 3 A ajuns la niște țarcuri pentru turme, care erau lângă drum. Acolo era o peșteră, în care a intrat să‑și acopere picioarele . David și oamenii lui stăteau în fundul peșterii. 4 Oamenii lui David i‑au zis: „Iată ziua în care DOMNUL îți zice: «Îl dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă‑i după cum vei găsi de cuviință!»” David s‑a ridicat și a tăiat încet colțul mantiei lui Saul. 5 După aceea, inima îi bătea cu putere , pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. 6 El le‑a zis oamenilor săi: „Să mă ferească DOMNUL să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, care este unsul DOMNULUI, anume să ridic mâna asupra lui! Totuși, este unsul DOMNULUI!” 7 Prin aceste cuvinte, David i‑a oprit pe oamenii săi și nu i‑a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Apoi Saul a ieșit din peșteră și și‑a continuat drumul.
8 David s‑a ridicat în urma lui și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: „Stăpânul meu, o, rege!” Saul s-a uitat înapoi, și David s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 9 David i‑a zis lui Saul: „De ce asculți vorbele oamenilor care zic: «David îți vrea răul»? 10 Iată, ochii tăi văd acum că DOMNUL te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Unii îmi spuneau să te omor, dar eu te‑am cruțat și am zis: «Nu voi ridica mâna asupra stăpânului meu, căci este unsul DOMNULUI!» 11 Uite, părintele meu, uite colțul mantiei tale în mâna mea, căci ți‑am tăiat colțul mantiei și nu te‑am ucis! Să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate , nici trădare – nici n‑am păcătuit față de tine, deși tu îmi întinzi curse , ca să‑mi iei viața. 12 DOMNUL să judece între mine și tine și DOMNUL să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine! 13 Cum zice vechea zicală: «Din cei răi răutate iese.» De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice. 15 DOMNUL va fi judecătorul, și El va judeca între mine și tine. Va vedea și îmi va apăra pricina, izbăvindu‑mă din mâna ta.”
16 Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este acesta, fiul meu David?” Saul și-a înălțat glasul și a plâns. 17 Și i‑a zis lui David: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu te‑ai purtat față de mine cu bunătate, iar eu m‑am purtat față de tine cu răutate. 18 Tu mi‑ai arătat astăzi cât bine mi‑ai făcut, când DOMNUL m‑a dat în mâinile tale, și nu m‑ai omorât. 19 Dacă îl întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să‑și urmeze drumul în liniște? DOMNUL să‑ți răsplătească binele pe care mi l‑ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum, iată, știu că negreșit tu vei domni și că domnia lui Israel va fi întărită în mâinile tale. 21 Acum, jură‑mi pe DOMNUL că nu‑mi vei nimici sămânța și că nu‑mi vei șterge numele din casa tatălui meu!” 22 David i‑a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s‑au suit în locul întărit .