Desemnarea lui Saul ca rege al lui Israel
1 Era un om renumit din Beniamin, al cărui nume era Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit. 2 Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre fiii lui Israel. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.
3 Într-o zi , măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s-au pierdut. Atunci Chiș i-a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și duceți-vă să căutați măgărițele!“. 4 Au traversat muntele lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, însă tot nu le-au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin, fără a le găsi.
5 Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i-a zis slujitorului său, care era cu el:
‒ Hai să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie îngrijorat mai degrabă pentru noi, decât pentru măgărițe!
6 Dar acesta i-a zis:
‒ Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el, sigur se împlinește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm.
7 Saul i-a răspuns slujitorului său:
‒ Dar dacă mergem, ce să-i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s-a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci, ce avem?
8 Slujitorul i-a zis din nou lui Saul:
‒ Iată, am la mine un sfert de șechel de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.
9 Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să-L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător. Căci cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător.
10 Saul i-a răspuns slujitorului său:
‒ Bine ai spus! Hai să mergem!
Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu. 11 În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă.
Ei le-au întrebat:
‒ Este aici văzătorul?
12 Ele le-au răspuns și au zis:
‒ Iată, este în fața voastră! Acum, deci, grăbiți-vă, căci a sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălțime. 13 Imediat ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea mănâncă cei poftiți. Duceți-vă chiar acum și-l veți găsi.
14 Ei s-au dus în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei, urcând către locul înalt.
15 Cu o zi înainte de venirea lui Saul, Domnul îl înștiințase pe Samuel și-i spusese: 16 „Mâine, cam pe la ora aceasta, voi trimite la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să-l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El va elibera poporul Meu din mâna filistenilor. Voi face aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine“.
17 Când Samuel l-a văzut pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată bărbatul despre care ți-am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“.
18 Saul s-a apropiat de Samuel în dreptul porții și i-a zis:
‒ Spune-mi, te rog, unde se află casa văzătorului?
19 Samuel i-a răspuns:
‒ Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineață te voi lăsa să pleci și-ți voi spune tot ceea ce se află în inima ta. 20 În ceea ce privește măgărițele pe care le-ai pierdut cu trei zile în urmă, nu pune la inimă pierderea lor, căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorința lui Israel, dacă nu către tine și către întreaga ta familie?
21 Dar Saul i-a răspuns:
‒ Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminție din Israel? Și clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminției lui Beniamin? De ce îmi vorbești în felul acesta?
22 Atunci Samuel l-a luat pe Saul și pe slujitorul său, i-a dus în sală și i-a așezat în fruntea celor poftiți, vreo treizeci de oameni.
23 Samuel i-a zis bucătarului:
‒ Adu bucata de carne pe care ți-am dat-o și despre care ți-am spus: „Pune-o deoparte pentru tine“.
24 Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea și a așezat-o înaintea lui Saul.
Samuel a zis:
‒ Iată, aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus-o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.
În ziua aceea, Saul a mâncat împreună cu Samuel. 25 După aceea, au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiș.
26 S-au sculat dimineață, odată cu ivirea zorilor, iar Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperiș, zicând:
‒ Ridică-te, căci urmează să te trimit acasă .
Saul s-a ridicat și au ieșit amândoi, el și Samuel.
27 În timp ce se îndreptau spre marginea cetății, Samuel i-a zis lui Saul:
‒ Spune-i slujitorului să meargă înaintea noastră.
Și acesta a mers înaintea lor.
Apoi Samuel a zis :
‒ Oprește-te acum, ca să auzi de la mine Cuvântul lui Dumnezeu.
Profetul Samuel îl unge rege pe Saul
1 Era un om din Beniamin, numit Chiș , fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, om cu stare. 2 El avea un fiu numit Saul, tânăr și chipeș. Nu era israelit mai chipeș decât el – era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor . 3 Fiindcă măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, se rătăciseră, Chiș i‑a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine unul dintre slujitori și mergi degrabă în căutarea măgărițelor!” 4 Saul a străbătut muntele lui Efraim, a străbătut ținutul Șalișa , dar nu le‑a găsit; a străbătut ținutul Șaalim, dar nu erau acolo ; a străbătut ținutul lui Beniamin, dar nu le‑a găsit.
5 Când au ajuns în ținutul Țuf, Saul i‑a zis slujitorului care era cu el: „Hai să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, luându‑și gândul de la măgărițe, să se îngrijoreze din pricina noastră!” 6 Slujitorul i‑a zis: „Iată, în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el se întâmplă întocmai. Așadar, să mergem acolo; poate că ne va spune drumul pe care trebuie să apucăm.” 7 Saul i‑a zis slujitorului său: „Dar, dacă mergem, ce să‑i ducem omului aceluia ? Căci merindele din desagă s‑au terminat și n‑avem niciun dar pe care să i‑l ducem omului lui Dumnezeu. Ce mai avem la noi?” 8 Slujitorul i‑a răspuns din nou lui Saul: „Iată, am la mine un sfert de siclu de argint; i‑l voi da omului lui Dumnezeu, și el ne va arăta drumul.” 9 (Odinioară, în Israel, când cineva se ducea să‑L întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem să mergem la văzător!” Profetul de astăzi se numea odinioară văzător .) 10 Saul i‑a zis slujitorului său: „Bine zici; haidem să mergem!” Și s‑au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
11 Pe când se suiau ei spre cetate, s-au întâlnit cu niște fete care ieșiseră să scoată apă și le‑au întrebat: „Aici este văzătorul?” 12 Ele au răspuns: „Da, iată‑l înaintea ta! Dar du-te repede; astăzi a venit în cetate fiindcă poporul aduce jertfă pe înălțime. 13 Când veți intra în cetate, îl veți găsi înainte să se suie pe înălțime să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el, căci el trebuie să binecuvânteze jertfa. După aceea mănâncă și cei poftiți. Deci suiți‑vă, căci astăzi îl veți găsi!”
14 Și s‑au suit în cetate. Tocmai când intrau ei în cetate, iată, le‑a ieșit în întâmpinare Samuel, care urca spre înălțime. 15 Cu o zi înainte de venirea lui Saul, DOMNUL îl înștiințase pe Samuel: 16 „Mâine, la ceasul acesta, îți voi trimite un om din ținutul lui Beniamin. Să‑l ungi căpetenie peste poporul Meu, Israel! El va izbăvi poporul Meu din mâna filistenilor, căci am privit spre poporul Meu când strigătul lui a ajuns până la Mine.” 17 Când Samuel l‑a văzut pe Saul, DOMNUL i‑a zis: „Iată omul despre care ți‑am spus; el va domni peste poporul Meu!”
18 Saul s‑a apropiat de Samuel la poarta cetății și a zis: „Spune‑mi, te rog, unde este casa văzătorului!” 19 Samuel i‑a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime! Astăzi veți mânca împreună cu mine, iar dimineață te voi lăsa să pleci și‑ți voi spune tot ce este în inima ta. 20 Cât despre măgărițele pierdute acum trei zile, nu te neliniști din pricina lor, căci s‑au găsit! Și, apoi, cui îi este hărăzit tot ce este dorit în Israel ? Oare nu ție și casei tatălui tău?” 21 Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamit , din cea mai mică seminție a lui Israel? Iar neamul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate neamurile din seminția lui Beniamin? De ce îmi vorbești astfel?”
22 Samuel i‑a luat pe Saul și pe slujitorul lui, i‑a dus în încăpere și le‑a dat locul de cinste între cei poftiți, care erau aproape treizeci la număr. 23 Samuel i‑a zis bucătarului: „Adu porția pe care ți‑am dat‑o când ți‑am zis: «Pe aceasta pune‑o deoparte!»” 24 Bucătarul a luat spata și ce era pe ea și a pus‑o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: „Iată, ce a fost păstrat este pus înaintea ta. Mănâncă, fiindcă pentru clipa de față ți-a fost păstrată, ca să mănânci alături de cei poftiți !” Astfel, Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea. 25 S‑au coborât apoi de pe înălțime în cetate, și Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperișul casei .
26 S‑au trezit dis‑de‑dimineață și, în revărsatul zorilor, Samuel l‑a chemat pe Saul, care era pe acoperiș, și a zis: „Scoală‑te, căci trebuie să pleci!” Saul s‑a ridicat și au ieșit afară amândoi, el și Samuel. 27 Când s‑au coborât la marginea cetății, Samuel i‑a zis lui Saul: „Spune‑i slujitorului tău să o ia înainte!” Și slujitorul a luat-o înainte. „Iar tu oprește‑te acum, și‑ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu!”