Amnon și Tamar
1 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David. 2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar. Căci ea era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte șiret.
4 El l-a întrebat pe Amnon :
‒ De ce tu, fiul regelui, arăți tot mai slăbit cu fiecare dimineață ce trece? Nu vrei să-mi spui?
Amnon i-a răspuns:
‒ Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom.
5 Atunci Ionadab i-a zis:
‒ Culcă-te în patul tău și prefă-te că ești bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, Tamar, sora mea, și să-mi dea să mănânc ceva. Să-mi prepare mâncarea înaintea ochilor mei, ca s-o pot vedea și să pot mânca din mâna ei“.
6 Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav.
Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis:
‒ Să vină, te rog, Tamar, sora mea, să-mi coacă două turte înaintea ochilor mei și să mănânc din mâna ei.
7 David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon și gătește-i ceva de mâncare“. 8 Tamar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat niște aluat, l-a frământat, a făcut turtele înaintea ochilor lui și apoi le-a copt. 9 După aceea, a luat tigaia și l-a servit, însă el n-a vrut să mănânce.
Amnon a zis:
‒ Scoateți afară toți oamenii!
Și toți oamenii au ieșit din prezența lui.
10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar:
‒ Adu mâncarea în dormitor ca să pot mânca din mâna ta.
Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui său Amnon în dormitor.
11 Când ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, a apucat-o strâns și i-a zis:
‒ Soro, vino și culcă-te cu mine!
12 Tamar i-a răspuns:
‒ Nu, frate, nu mă dezonora! Să nu faci o asemenea nebunie, căci nu se face așa ceva în Israel. 13 Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat drept un nebun în Israel. Vorbește, te rog, cu regele, și el nu mă va opri să fiu a ta.
14 El însă n-a vrut s-o asculte și, fiind mai puternic decât ea, a dezonorat-o culcându-se cu ea. 15 După aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea.
Amnon i-a zis:
‒ Ridică-te și pleacă!
16 Ea i-a zis:
‒ Nu, căci răul acesta de a mă alunga ar fi mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut deja.
Amnon însă n-a vrut s-o asculte 17 și, chemându-l pe tânărul care-l slujea, a zis:
‒ Scoateți-o pe aceasta afară și închideți ușa după ea!
18 Ea purta o tunică decorată, căci cu astfel de veșminte se îmbrăcau fetele regelui care erau fecioare. Slujitorul lui a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și-a sfâșiat tunica decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând.
20 Absalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta“. Și Tamar, devastată, a rămas în casa fratelui său Absalom.
21 Când a auzit regele David ce s-a întâmplat, s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu i-a spus nimic lui Amnon, nici rău, nici bine, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora sa Tamar.
Absalom se răzbună pe Amnon
23 Doi ani mai târziu, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă Efraim. Și Absalom i-a invitat la el pe toți fiii regelui.
24 El s-a dus la rege și a zis:
‒ Iată, cei ce tund oile se află la slujitorul tău. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău!
25 Dar regele i-a zis lui Absalom:
‒ Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu fim o povară pentru tine.
Deși Absalom a insistat, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom i-a zis:
‒ Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.
Regele i-a zis:
‒ De ce să vină Amnon cu tine?
27 Absalom însă a insistat, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toți ceilalți fii ai săi, să meargă cu el. 28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi, zicând: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin, iar când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l omorâți. Nu vă temeți. Oare nu v-am poruncit eu acest lucru? Fiți tari și arătați-vă vitejia!“. 29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalți fii ai regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui, nelăsând în viață pe niciunul dintre ei“. 31 Auzind acestea, regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat la pământ. Toți slujitorii săi stăteau în picioare, având și ei hainele sfâșiate. 32 Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost omorâți; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora acestuia, pe Tamar. 33 De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toți fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit“.
34 Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul și-a ridicat ochii și a văzut venind pe drumul din spatele lui, coborând muntele, o ceată mare de oameni. 35 Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău“. 36 Nici n-a terminat bine de vorbit că au și sosit fiii regelui. Ei și-au ridicat glasul și au plâns, iar regele, împreună cu toți slujitorii săi, au plâns foarte tare.
37 Absalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului, iar regele David bocea pentru fiul său în fiecare zi. 38 După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani. 39 Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit.
Amnon o necinstește pe Tamar
1 După aceea, iată ce s‑a întâmplat. Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar , și Amnon, fiul lui David, s‑a îndrăgostit de ea. 2 Atât de mare era chinul lui Amnon, încât s‑a îmbolnăvit din pricina surorii sale, Tamar, căci era fecioară, și lui Amnon i se părea cu neputință să‑i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șima , fratele lui David. Acest Ionadab era un om foarte iscusit. 4 El i‑a zis: „De ce te usuci din zi în zi, tu, fiul regelui? Nu vrei să‑mi spui?” Amnon i‑a răspuns: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5 Ionadab i‑a zis: „Culcă‑te în pat și prefă‑te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să‑i spui: «Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să‑mi dea să mănânc; să‑mi pregătească o mâncare sub ochii mei, ca s‑o văd și s‑o mănânc din mâna ei.»”
6 Amnon s‑a culcat și s‑a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să‑l vadă și Amnon i‑a zis regelui: „Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să gătească două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei!” 7 David a trimis acasă la Tamar să‑i spună: „Mergi, te rog, în casa fratelui tău Amnon și pregătește‑i de mâncare!”
8 Tamar s‑a dus la casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat‑o, a pregătit turte sub ochii lui și a copt turtele; 9 luând apoi tigaia, le‑a răsturnat înaintea lui. Dar el n‑a vrut să mănânce. Amnon a zis: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și toată lumea a ieșit afară. 10 Atunci, Amnon i‑a zis lui Tamar: „Adu‑mi mâncarea în odaie, ca s‑o mănânc din mâna ta!” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și i le‑a dus fratelui său Amnon în odaie. 11 Când i le‑a dat să le mănânce, el a apucat‑o și i‑a zis: „Vino, soro, culcă‑te cu mine!” 12 Tamar i‑a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci așa ceva nu se face în Israel; nu face mișelia aceasta! 13 Unde mă voi duce eu pe urmă cu rușinea mea? Iar tu vei trece drept un mișel în Israel. Vorbește deci cu regele, căci nu se va împotrivi să fiu a ta!” 14 Dar el n‑a vrut să asculte de glasul ei; fiind mai puternic decât ea, a necinstit‑o , culcându‑se cu ea.
15 Apoi Amnon a fost cuprins de o mare ură împotriva ei; mai mare era ura cu care o ura decât dragostea cu care o iubise. Și Amnon i‑a zis: „Haide, du‑te!” 16 Tamar i‑a răspuns: „Nu, căci, dacă m-ai izgoni, ar fi un rău mai mare decât cel pe care mi l‑ai făcut!” El însă n‑a vrut s‑o asculte. 17 L‑a chemat pe tânărul care‑i slujea și i‑a zis: „Dați‑o afară pe femeia asta! Și încuie ușa în urma ei!” 18 (Ea purta o haină lungă, cu mâneci , cum obișnuiau să poarte fetele regelui care erau fecioare.) Slujitorul lui Amnon a dat‑o afară și a încuiat ușa în urma ei. 19 Tamar și‑a presărat țărână pe cap și și‑a sfâșiat haina lungă pe care o purta; și‑a pus mâna pe cap și a plecat țipând.
20 Fratele ei Absalom i‑a zis: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, soro, taci! E fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta!” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Regele David a aflat toate aceste lucruri și s‑a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu i‑a spus lui Amnon nimic, nici de bine, nici de rău, dar Absalom a prins ură pe Amnon , pentru că o necinstise pe sora sa, Tamar.
Absalom îl omoară pe Amnon
23 După doi ani, pe când oamenii lui Absalom erau la Baal‑Hațor, lângă Efraim, pentru tunsul oilor , Absalom i‑a poftit pe toți fiii regelui. 24 S‑a dus la rege și i‑a zis: „Iată, robul tău are oameni la tuns oile; oare n‑ar vrea regele și slujitorii lui să vină la robul tău?” 25 Și regele i‑a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu putem veni toți, ca să nu‑ți fim povară.” Absalom a stăruit de el, dar regele n‑a vrut să se ducă și l‑a binecuvântat. 26 Absalom i‑a zis: „Dacă nu, dă‑i voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi!” Regele i‑a răspuns: „De ce să vină cu tine?” 27 Absalom a stăruit de el, și David i‑a lăsat să meargă cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui.
28 Absalom le‑a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama: când Amnon va fi cu inima veselă din pricina vinului și când vă voi zice: «Loviți‑l pe Amnon!», să‑l omorâți! Nu vă temeți de nimic! Oare nu sunt eu cel care vă dă această poruncă? Fiți tari și curajoși!” 29 Slujitorii lui Absalom i‑au făcut lui Amnon după cum le poruncise Absalom. Toți fiii regelui s‑au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 Pe când erau ei pe drum, a ajuns la David următorul zvon: „Absalom i‑a ucis pe toți fiii regelui și n‑a mai rămas niciunul din ei.” 31 Regele s‑a ridicat, și‑a sfâșiat hainele și s‑a culcat pe pământ. Toți slujitorii lui erau cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab , fiul lui Șima, fratele lui David, a răspuns astfel: „Să nu creadă domnul meu că au fost uciși toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit, potrivit hotărârii luate de Absalom în ziua când Amnon a necinstit‑o pe sora sa, Tamar. 33 Așadar, să nu se tulbure domnul meu, regele, la gândul că toți fiii regelui au murit, căci numai Amnon a murit!” 34 (Între timp , Absalom fugise.) Tânărul care era de strajă a ridicat ochii și s‑a uitat și, iată, o mare ceată venea pe drumul din spatele lui, pe coasta muntelui. 35 Ionadab i‑a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui; se adeverește ce spunea robul tău.” 36 Tocmai când și‑a isprăvit vorba, iată, au sosit fiii regelui, care și‑au ridicat glasul și au plâns. Regele și toți slujitorii lui au plâns și ei cu mare jale. 37 Absalom a fugit și s‑a dus la Talmai , fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Iar David îl jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Astfel, Absalom a fugit, s‑a dus la Gheșur și a rămas acolo trei ani . 39 Regele David tânjea de dorul lui Absalom , căci se împăcase cu gândul morții lui Amnon.