David și Țiba
1 Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să-l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.
2 Regele l-a întrebat pe Țiba:
‒ De ce ai adus aceste lucruri?
Țiba a răspuns:
‒ Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în deșert.
3 Regele a întrebat:
‒ Nepotul stăpânului tău unde este?
Țiba i-a răspuns regelui:
‒ Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu“.
4 Atunci regele i-a zis lui Țiba:
‒ Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău.
Țiba a zis:
‒ Mă aplec înaintea ta . Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!
Șimei îl blestemă pe David
5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6 Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7 Blestemându-l pe David, Șimei striga:
‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8 Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Și Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom. Iată-te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.
9 Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui:
‒ Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie, te rog, să mă duc și să-i retez capul!
10 Însă regele a zis:
‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.
11 Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:
‒ Iată că propriul meu fiu, carne din carnea mea, încearcă să-mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13 David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile deșertului și s-au odihnit acolo.
Sfaturile lui Ahitofel și Hușai
15 Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.
16 Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom și i-a zis:
‒ Trăiască regele! Trăiască regele!
17 Absalom i-a zis:
‒ Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18 Hușai i-a răspuns:
‒ Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19 De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel:
‒ Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?
21 Ahitofel i-a zis:
‒ Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care le-a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și, astfel, toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22 Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.
23 În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care-l dădea Ahitofel, atât lui David, cât și lui Absalom.
Țiba îl vorbește de rău pe Mefiboșet
1 Când trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba , slujitorul lui Mefiboșet, i‑a ieșit înainte cu o pereche de măgari înșeuați, încărcați cu două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte din fructe de vară și un burduf cu vin. 2 Regele i‑a zis lui Țiba: „Ce ai de gând cu acestea?” Țiba a răspuns: „Pe măgari vor merge călare cei din casa regelui, pâinile și fructele de vară sunt pentru hrana slujitorilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor sleiți de puteri în pustiu.” 3 Regele a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?” Și Țiba i‑a răspuns regelui: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: «Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi regatul tatălui meu.»” 4 Regele i‑a zis lui Țiba: „Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este al tău!” Și Țiba a zis: „Mă închin cu plecăciune. Să capăt trecere înaintea ta, o, rege, domnul meu!”
Șimei îl ocărăște pe David
5 Când a ajuns regele David la Bahurim, a apărut fără veste un om din neamul lui Saul, numit Șimei , fiul lui Ghera. În timp ce mergea, el blestema 6 și azvârlea cu pietre spre David și spre toți slujitorii regelui David; poporul și toți vitejii erau la dreapta și la stânga regelui . 7 Șimei îl blestema pe David cu aceste cuvinte: „Du‑te, du‑te, om al sângelui, om de nimic! 8 DOMNUL întoarce asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia ai domnit; DOMNUL a dat domnia în mâinile fiului tău Absalom și iată‑te ajuns în nenorocire, căci ești un om al sângelui!”
9 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, i‑a zis regelui: „Cum îndrăznește acest câine mort să‑l blesteme pe domnul meu, regele? Lasă‑mă, te rog, să‑i tai capul!” 10 Dar regele a zis: „Aceasta nu vă privește pe voi, fiii Țeruiei! Dacă blestemă pentru că DOMNUL i‑a zis: «Blestemă‑l pe David!», cine‑i va zice: «De ce faci așa?»” 11 Și David le‑a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu , care a ieșit din coapsele mele, caută să‑mi ia viața; cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați‑l să blesteme, căci DOMNUL i‑a zis! 12 Poate că DOMNUL Se va uita la necazul meu și îmi va face bine în locul blestemelor lui de astăzi.” 13 David și oamenii lui și‑au văzut de drum.
Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David , și, în timp ce mergea, blestema, azvârlea cu pietre spre el și vântura praf. 14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți lângă Iordan și acolo s‑au odihnit.
Sfetnicii lui Absalom
15 Absalom și toți cei din popor – bărbații lui Israel – intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom . 16 Când Hușai, architul, prietenul lui David, a ajuns la Absalom, i‑a zis: „Trăiască regele! Trăiască regele!” 17 Și Absalom i‑a zis lui Hușai: „Asta îți este statornicia față de prietenul tău? Cum de nu te‑ai dus cu prietenul tău?” 18 Hușai i‑a răspuns lui Absalom: „Nu m‑am dus pentru că vreau să fiu de partea celui ales de DOMNUL, de acest popor și de toți bărbații lui Israel; al lui vreau să fiu și cu el vreau să rămân. 19 Mai mult, cui ar trebui să‑i slujesc? Oare nu fiului său? Cum i‑am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție!”
20 Absalom i‑a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți‑vă împreună. Ce avem de făcut?” 21 Ahitofel i‑a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele pe care le‑a lăsat tatăl tău pentru îngrijirea casei; astfel, tot Israelul va ști că ți‑ai atras ura tatălui tău, și mâinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări.” 22 Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în fața întregului Israel. 23 Pe vremea aceea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel era ascultat de parcă ar fi fost un răspuns venit de la Dumnezeu. La fel era cu orice sfat al lui Ahitofel, atât pentru David, cât și pentru Absalom.