David numără poporul
(1 Cron. 21:1-17)1 Domnul S-a mâniat iarăși pe Israel și l-a instigat pe David împotriva lor, zicând: „Du-te și numără poporul din Israel și Iuda“.
2 Regele i-a zis lui Ioab, conducătorul armatei, care erau cu el:
‒ Mergeți prin toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba, și numărați poporul ca să știu la cât se ridică numărul lui.
3 Dar Ioab i-a zis regelui:
‒ Domnul, Dumnezeul tău, să înmulțească poporul de o sută de ori mai mult și fie ca stăpânul meu, regele, să vadă cu ochii săi lucrul acesta! Dar de ce dorește stăpânul meu, regele, să facă acest lucru?
4 Însă porunca regelui dată lui Ioab și conducătorilor armatei a rămas neschimbată. Prin urmare, Ioab și conducătorii armatei au ieșit dinaintea regelui ca să numere poporul, pe Israel. 5 După ce au trecut Iordanul, și-au așezat tabăra la Aroer, la sud de cetatea care este în mijlocul văi Gad, înspre Iazer. 6 Apoi au ajuns în Ghilad și în teritoriul lui Tahtim-Hodși, apoi la Dan-Iaan și prin împrejurimi până înspre Sidon. 7 Au ajuns până la fortăreața Tyrului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților, apoi s-au îndreptat înspre Beer-Șeba, în partea de sud a lui Iuda. 8 Au străbătut astfel toată țara și, după nouă luni și douăzeci de zile, s-au întors la Ierusalim. 9 Ioab i-a dat regelui rezultatul de la numărătoarea poporului: în Israel erau opt sute de mii de bărbați capabili să mânuiască sabia, iar în Iuda erau cinci sute de mii de bărbați.
Pedeapsa Domnului
10 David a simțit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului. El I-a zis Domnului: „Am comis un mare păcat prin ceea ce am făcut. Însă acum, Doamne, îndepărtează, Te rog, nelegiuirea slujitorului Tău, căci m-am purtat întru totul ca un nebun“. 11 În dimineața următoare, când David s-a trezit, Cuvântul Domnului i-a vorbit profetului Gad, văzătorul lui David, zicând: 12 „Du-te și spune-i lui David: «Așa vorbește Domnul: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și-ți voi face întocmai»“.
13 Gad a venit la David și l-a înștiințat, zicându-i:
‒ Ce alegi? Șapte ani de foamete în țară, trei luni în timpul cărora să fugi dinaintea dușmanilor tăi și ei să te urmărească, sau trei zile în timpul cărora molima să fie în țară? Acum, gândește-te și vezi ce trebuie să-I răspund Celui Ce m-a trimis!
14 David i-a zis lui Gad:
‒ Mă aflu într-un mare impas. Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!
15 Domnul a trimis molima în Israel, începând din acea dimineață și până la încheierea timpului hotărât. De la Dan și până la Beer-Șeba au murit din popor șaptezeci de mii de oameni. 16 În timp ce Îngerul avea mâna întinsă spre Ierusalim și-l distrugea, Domnului I-a părut rău pentru acel dezastru și I-a zis Îngerului Care distrugea poporul: „Destul! Retrage-Ți mâna!“. Îngerul Domnului era lângă aria iebusitului Aravna. 17 Văzându-l pe Îngerul Care lovea poporul, David I-a zis Domnului: „Iată, eu am păcătuit! Eu am comis nelegiuirea! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele!“.
David construiește un altar
(1 Cron. 21:18-27)18 Gad a venit la David în acea zi și i-a zis:
‒ Du-te și ridică-I Domnului un altar pe aria iebusitului Aravna.
19 David s-a dus acolo, ascultând de cuvântul pe care îl poruncise Domnul prin Gad. 20 Aravna s-a uitat și l-a văzut pe rege și pe slujitorii săi îndreptându-se spre el. El a ieșit din arie și s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui.
21 Aravna a întrebat:
‒ De ce a venit stăpânul meu, regele, la slujitorul său?
David a răspuns:
‒ Ca să cumpăr de la tine aria pentru a construi un altar Domnului. Astfel, urgia care s-a abătut asupra poporului va fi oprită.
22 Aravna i-a zis lui David:
‒ Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine. Iată, boii vor fi pentru arderea-de-tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne. 23 O, rege, Aravna îi dă regelui totul.
Apoi Aravna i-a zis regelui:
‒ Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să te primească!
24 Însă regele i-a zis lui Aravna:
‒ Nu, ci trebuie s-o cumpăr de la tine, oferindu-ți un preț. Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.
Astfel, David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de șecheli de argint. 25 David a construit acolo un altar Domnului și I-a adus arderi-de-tot și jertfe de pace. Atunci Domnul S-a lăsat înduplecat cu privire la țară, iar urgia care era peste Israel a fost oprită.
Numărătoarea poporului
1 DOMNUL S‑a aprins din nou de mânie împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David împotriva lui, zicând: „Du‑te și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda!” 2 Regele i‑a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care era cu el: „Cutreieră, te rog, toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer‑Șeba; să se facă numărătoarea poporului, ca să știu numărul celor din popor!” 3 Ioab i‑a zis regelui: „DOMNUL, Dumnezeul tău, să sporească poporul de o sută de ori, iar domnul meu, regele, să‑l vadă sporind cu ochii lui! Dar de ce dorește domnul meu, regele, lucrul acesta?” 4 Regele s‑a arătat neclintit în porunca pe care le‑o dăduse lui Ioab și căpeteniilor oștirii, așa că Ioab și căpeteniile oștirii au ieșit dinaintea regelui ca să facă numărătoarea poporului, a lui Israel.
5 Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer , la miazăzi de cetatea din mijlocul văii Gad și spre Iazer. 6 Au venit până la Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S‑au dus până la Dan‑Iaan și în împrejurimile Sidonului . 7 Au venit până la cetatea întărită a Tirului și în toate cetățile hiviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer‑Șeba. 8 Au cutreierat toată țara și au ajuns la Ierusalim la sfârșitul a nouă luni și douăzeci de zile. 9 Ioab i‑a dat regelui numărul poporului: în Israel erau opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia, și în Iuda – cinci sute de mii de oameni.
10 Inima lui David a început să‑l mustre după ce a făcut numărătoarea poporului. David I‑a zis DOMNULUI: „Greu am păcătuit făcând așa! Acum, DOAMNE, binevoiește și iartă fărădelegea robului Tău, căci m‑am purtat în totul fără minte!” 11 Când s‑a trezit David dis‑de‑dimineață, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit astfel profetului Gad , văzătorul lui David: 12 „Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Îți pun înainte trei nenorociri: alege una dintre ele, și te voi lovi cu ea!’»” 13 Gad s‑a dus la David, i‑a dat de veste și i‑a zis: „Vrei trei ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi care te vor urmări sau să bântuie molima trei zile în țară? Acum, că știi, vezi ce trebuie să‑I răspund Celui ce mă trimite!” 14 David i‑a răspuns lui Gad: „Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cădem în mâinile DOMNULUI, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor !”
15 DOMNUL a trimis molima în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. De la Dan până la Beer‑Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să‑l nimicească, DOMNUL S‑a căit de răul acela și i‑a zis îngerului care nimicea poporul: „Destul! Acum, trage‑ți mâna!” Îngerul DOMNULUI era lângă aria lui Aravna , iebusitul. 17 Când l‑a văzut pe îngerul care lovea poporul, David i‑a zis DOMNULUI: „Iată, eu am păcătuit! Eu sunt vinovat! Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să fie împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!”
18 În ziua aceea, Gad a venit la David și i‑a zis: „Suie‑te și ridică‑I DOMNULUI un altar în aria lui Aravna, iebusitul!” 19 David s‑a suit, după cuvântul lui Gad, cum îi poruncise DOMNUL. 20 Aravna s-a uitat și i‑a văzut pe rege și pe slujitorii lui îndreptându‑se spre el. A ieșit, s‑a plecat adânc înaintea regelui, cu fața la pământ, 21 și i‑a zis: „De ce vine domnul meu, regele, la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să‑I zidesc în ea un altar DOMNULUI, așa încât să înceteze molima aceasta de peste popor.” 22 Aravna i‑a zis lui David: „Să ia domnul meu, regele, aria și să aducă jertfele care‑i vor plăcea; vezi , boii vor fi pentru arderea‑de‑tot, iar treierătoarele și jugul boilor vor ține loc de lemne.” 23 Aravna i‑a dat regelui totul. Și Aravna i‑a zis regelui: „DOMNUL, Dumnezeul tău, să te primească!” 24 Dar regele i‑a zis lui Aravna: „Nu! O cumpăr negreșit de la tine pe preț de argint. Nu‑I voi aduce DOMNULUI, Dumnezeului meu, arderi‑de‑tot care să nu mă coste nimic!” Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 David I‑a zidit acolo un altar DOMNULUI și a adus arderi‑de‑tot și jertfe‑de‑pace. Atunci, DOMNUL S-a potolit față de țară și a încetat molima de peste Israel.