Uciderea lui Iacov și arestarea lui Petru
1 Cam în aceeași vreme, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. 2 El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat și pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. 4 După ce l-a prins, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l sub paza a patru grupe de câte patru soldați. El intenționa ca, după Paște, să-l ducă înaintea poporului. 5 În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.
Eliberarea miraculoasă a lui Petru
6 În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l ducă înaintea poporului , Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar niște gărzi păzeau închisoarea, stând în fața porții. 7 Și iată că un înger al Domnului a apărut deodată și o lumină a strălucit în celula închisorii . El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Ridică-te repede!“. Atunci lanțurile i-au căzut de la mâini. 8 Îngerul i-a zis: „Înfășoară-ți brâul în jurul mijlocului și leagă-ți sandalele!“. El a făcut întocmai. Îngerul i-a zis: „Pune mantaua pe tine și urmează-mă!“. 9 Petru l-a urmat și a ieșit afară, dar nu știa că ceea ce se întâmplă cu ajutorul îngerului este adevărat: i se părea că are o vedenie. 10 După ce au trecut de prima și de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieșit, au luat-o pe o stradă și imediat îngerul a plecat de lângă el.
11 Când s-a dezmeticit, Petru și-a zis: „Acum știu într-adevăr că Domnul Și-a trimis îngerul și m-a salvat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu să se întâmple !“.
12 Înțelegând cele petrecute , s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați destul de mulți oameni și se rugau. 13 A bătut la ușa pridvorului și o slujnică, pe nume Roda, a venit să răspundă. 14 Ea a recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă ușa, a alergat înăuntru și a anunțat că Petru stă la ușă. 15 Ei i-au zis: „Ți-ai ieșit din minți!“. Dar ea insista că este așa. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“. 16 Petru însă continua să bată. Când au deschis și l-au văzut, au încremenit. 17 El le-a făcut semn cu mâna să tacă și le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare. Apoi a zis: „Transmiteți aceste lucruri lui Iacov și celorlalți frați!“. După aceea a ieșit și a plecat în alt loc.
18 Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod l-a căutat și, pentru că nu l-a găsit, a cercetat gărzile și a poruncit să fie executate. Apoi a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas o vreme acolo .
Moartea lui Irod
20 Irod era foarte mânios pe tyrieni și pe sidonieni. Dar aceștia au venit la el, într-un gând și-un suflet, și, după ce l-au convins pe Blastus, șambelanul regelui, să-i ajute , au cerut pace, pentru că țara lor primea hrană din țara regelui. 21 Într-o zi stabilită dinainte, Irod s-a îmbrăcat în haina regală, s-a așezat pe scaunul de judecată și le-a ținut un discurs. 22 Mulțimea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“. 23 Deodată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse glorie lui Dumnezeu, și și-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.
24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu înainta și era tot mai răspândit.
Trimiterea lui Barnabas și a lui Saul
25 Barnabas și Saul, după ce și-au împlinit slujba, s-au întors la Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit și Marcu.
Eliberarea lui Petru din temniță
1 Cam în aceeași vreme, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. 2 L‑a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta le place iudeilor, a pus mâna și pe Petru. Erau zilele Sărbătorii Azimelor. 4 După ce l‑a prins , l‑a aruncat în temniță și l‑a pus sub paza a patru cete de câte patru soldați, cu gând ca după Paște să‑l aducă înaintea poporului. 5 Petru deci era păzit în temniță; dar biserica se ruga necontenit lui Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea de dinaintea zilei în care Irod urma să‑l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar paznicii, stând la ușă, păzeau temnița. 7 Și iată că a apărut un înger al Domnului și o lumină a strălucit în încăpere. Lovindu‑l pe Petru în coastă, l‑a trezit și i‑a zis: „Scoală‑te repede!” Și lanțurile i‑au căzut de la mâini. 8 Apoi, îngerul i‑a zis: „Încinge‑te și leagă‑ți sandalele!” Iar el a făcut întocmai. Îngerul i‑a mai zis: „Îmbracă‑ți haina și urmează‑mă!” 9 Petru a ieșit afară și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul era adevărat; i se părea că are o vedenie. 10 După ce au trecut de prima pază și de a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea li s‑a deschis singură. După ce au ieșit, au mers pe o uliță și, deodată, îngerul a plecat de lângă el. 11 Când și‑a venit în fire, Petru a zis: „Acum știu, într‑adevăr, că Domnul l‑a trimis pe îngerul Său și m‑a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.” 12 După ce s‑a dezmeticit, s‑a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau . 13 A bătut la ușa de la poartă, iar o slujnică numită Roda a venit să răspundă. 14 A recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă la poartă. 15 Ei i‑au zis: „Ai înnebunit!” Dar ea insista că era Petru . Ei ziceau: „Este îngerul lui!” 16 Dar Petru bătea în continuare. Au deschis și, când l‑au văzut, au fost cuprinși de uimire. 17 Petru le‑a făcut semn cu mâna să tacă, le‑a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și le‑a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților!” Apoi a ieșit și a plecat în alt loc. 18 Când s‑a făcut ziuă, a fost mare tulburare printre soldați, căci nu știau ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod, după ce l‑a căutat și nu l‑a găsit, i‑a luat la întrebări pe paznici și a poruncit să fie omorâți. După aceea , a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas acolo .
Moartea lui Irod Agripa I
20 [Irod] era tare mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într‑un cuget la el și, după ce l‑au înduplecat pe Blastos, îngrijitorul camerei de dormit a regelui, au cerut pace, pentru că ținutul lor se hrănea din cel al regelui. 21 Într‑o zi mai dinainte rânduită, Irod s‑a îmbrăcat cu hainele lui regești, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a vorbit. 22 Poporul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23 Îndată, un înger al Domnului l‑a lovit, pentru că nu I‑a dat slavă lui Dumnezeu, și, mâncat de viermi, Irod și‑a dat sufletul.
24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea și sporea. 25 Barnaba și Saul, după ce și‑au împlinit slujba, s‑au întors din Ierusalim, luându‑l cu ei pe Ioan , numit și Marcu.