Timotei îi însoțește pe Pavel și Silas
1 Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2 El avea o bună mărturie printre frații din Listra și Iconia. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, așa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri. Căci toți știau că tatăl lui era grec. 4 În timp ce treceau prin cetăți, îi îndemnau pe frați să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii și bătrânii din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.
Vedenia lui Pavel cu bărbatul macedonean
6 Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia, au trecut prin regiunea Frigiei și Galatiei. 7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia și s-au dus la Troa. 9 În timpul nopții, Pavel a avut o vedenie: un bărbat macedonean stătea în picioare și-l ruga: „Treci în Macedonia și ajută-ne!“. 10 După ce Pavel a avut vedenia, am căutat imediat să ne ducem în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.
În Filipi
11 Am pornit pe mare din Troa și ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate din acea regiune a Macedoniei și totodată o colonie. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieșit dincolo de poarta cetății , lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Ne-am așezat și le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo . 14 O anumită femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira și devotată lui Dumnezeu, asculta și ea. Domnul i-a deschis inima ca să urmărească cu atenție cele spuse de Pavel. 15 După ce ea și familia ei au fost botezați, Lidia ne-a rugat, zicând: „Dacă voi considerați că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“. Și ne-a înduplecat.
Pavel și Silas în închisoare
16 Într-o zi , în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei. 17 Ea mergea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii!“. 18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“. Și a ieșit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s-a dus, i-au apucat pe Pavel și pe Silas și i-au târât în piața publică, înaintea conducătorilor. 20 I-au adus înaintea magistraților și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“. 22 Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le-au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, gardianul i-a aruncat în carcera închisorii și le-a legat picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și-I cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s-au deschis dintr-odată și fiecăruia i s-au dezlegat lanțurile. 27 Gardianul închisorii s-a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit.
28 Pavel însă a strigat cu glas tare:
‒ Să nu-ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!
29 Atunci gardianul a cerut făclii, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.
30 Apoi, conducându-i afară, a zis:
‒ Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31 Ei i-au răspuns:
‒ Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și familia ta!
32 Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33 Chiar la ora aceea din noapte, gardianul închisorii i-a luat și le-a spălat rănile. Apoi au fost botezați imediat, el și toți ai lui. 34 După aceea i-a dus în casa lui și le-a pus masa. Și s-a bucurat foarte mult, împreună cu toți cei din casa lui, pentru că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut ziuă, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună gardianului : „Eliberează-i pe oamenii aceia!“.
36 Gardianul închisorii i-a transmis lui Pavel următoarele cuvinte:
‒ Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum, deci, ieșiți și duceți-vă în pace!
37 Însă Pavel le-a zis ofițerilor :
‒ Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne alunge pe ascuns? În niciun caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!
38 Ofițerii au transmis aceste cuvinte magistraților. Aceștia s-au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani 39 și au venit să-i liniștească. I-au condus afară și i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieșit din închisoare și s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut și i-au încurajat pe frați, au plecat.
A doua călătorie misionară a lui Pavel
1 După aceea, Pavel a ajuns la Derbe și la Listra. Și iată, acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase și al unui tată grec. 2 Frații din Listra și Iconium îl vorbeau de bine. 3 Pavel a vrut să‑l ia cu el și, după ce l‑a luat , l‑a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, fiindcă toți știau că tatăl lui este grec. 4 Străbătând cetățile, îi învățau pe credincioși să păzească hotărârile luate de apostoli și de prezbiterii din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credință și sporeau la număr în fiecare zi.
6 Au străbătut ținutul Frigiei și al Galatiei, fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia. 7 Ajunși lângă Misia, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le‑a dat voie. 8 Atunci, au trecut prin Misia și au coborât la Troas. 9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: i s‑a arătat un bărbat din Macedonia care îl chema, zicând: „Vino în Macedonia și ajută‑ne!” 10 După ce a avut Pavel vedenia, am căutat îndată să plecăm în Macedonia, fiindcă înțelegeam că Domnul ne cheamă să le propovăduim Evanghelia .
Pavel și Sila, în Macedonia. Convertirea Lidiei
11 Ne‑am îmbarcat în Troas și ne‑am dus direct la Samotrace, iar în ziua următoare la Neapolis. 12 De acolo ne‑am dus la Filipi , care este cea mai însemnată cetate a Macedoniei și colonie romană . În această cetate am rămas câteva zile. 13 În ziua sabatului, am ieșit pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam noi că este un loc de rugăciune. Ne‑am așezat și le‑am vorbit femeilor care erau adunate acolo . 14 O femeie numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, o temătoare de Dumnezeu , asculta; iar Domnul i‑a deschis inima să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce a fost botezată împreună cu cei din casa ei, ne‑a rugat, zicând: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea!” Și ne‑a înduplecat.
Convertirea temnicerului din Filipi
16 Pe când mergeam la locul de rugăciune, ne‑a ieșit înainte o sclavă care avea un duh de ghicire . Prin ghicire, le aducea mult câștig stăpânilor ei. 17 Ea venea după Pavel și după noi, strigând: „Oamenii aceștia sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt și vă vestesc calea mântuirii.” 18 Și a făcut așa vreme de multe zile. Necăjit , Pavel s‑a întors și i‑a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos, îți poruncesc să ieși din ea!” Și duhul a ieșit chiar în clipa aceea. 19 Când au văzut stăpânii ei că s‑a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i‑au târât în piață, înaintea magistraților. 20 I‑au adus la pretori și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; sunt iudei 21 și vestesc niște obiceiuri pe care noi, romani fiind, nu trebuie nici să le primim, nici să le înfăptuim.” 22 Mulțimea s‑a ridicat și ea împotriva lor, iar pretorii au poruncit să li se rupă hainele și să fie bătuți cu nuiele. 23 După multe lovituri, i‑au aruncat în temniță și i‑au poruncit temnicerului să‑i păzească bine. 24 Acesta, fiindcă primise o asemenea poruncă, i‑a aruncat în adâncul temniței și le‑a pus picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și Îi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau. 26 Deodată , s‑a făcut un cutremur mare, încât s‑au zguduit temeliile temniței. Îndată s‑au deschis toate ușile și lanțurile tuturor s‑au desfăcut. 27 Temnicerul s‑a trezit și, văzând ușile temniței deschise, a scos sabia și era gata să se omoare, căci își închipuia că cei închiși fugiseră. 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: „Să nu‑ți faci niciun rău, fiindcă suntem toți aici!” 29 Temnicerul a cerut o făclie, a sărit înăuntru și, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila. 30 Apoi i‑a scos afară și le‑a zis: „Domnilor , ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Ei i‑au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și veți fi mântuiți tu și casa ta!” 32 Și le‑au vestit Cuvântul Domnului lui și tuturor celor din casa lui. 33 Temnicerul i‑a luat la el chiar în ceasul acela din noapte, le‑a spălat rănile și au fost botezați îndată el și toți ai lui. 34 I‑a dus în casă, le‑a pus masa și s‑a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s‑a făcut ziuă, pretorii i‑au trimis pe lictori să‑i spună temnicerului : „Dă‑le drumul oamenilor acelora!” 36 Temnicerul i‑a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Pretorii au trimis vorbă să vi se dea drumul; acum, ieșiți afară și mergeți în pace!” 37 Dar Pavel le‑a zis lictorilor : „După ce ne‑au bătut în public fără să fim judecați, deși suntem romani, ne‑au aruncat în temniță; acum ne scot afară pe ascuns? Nu! Să vină ei înșiși să ne scoată afară!” 38 Lictorii le‑au spus cuvintele acestea pretorilor, iar acelora li s‑a făcut teamă când au auzit că sunt romani. 39 Au venit să‑i îmbuneze, i‑au scos afară și i‑au rugat să părăsească cetatea. 40 Ei au ieșit din temniță și au mers în casa Lidiei. După ce i‑au văzut pe frați și i‑au îmbărbătat, au plecat.