Prin Macedonia și Grecia
1 Când s-a sfârșit tulburarea, Pavel i-a chemat pe ucenici și, după ce i-a încurajat, și-a luat rămas bun și a plecat în Macedonia. 2 A călătorit prin părțile acelea și i-a încurajat pe credincioși prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a stat timp de trei luni. Tocmai când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale o conspirație împotriva lui. Atunci el a luat decizia să se întoarcă prin Macedonia. 4 Îl însoțeau Sopater – fiul lui Pirus din Bereea – Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia. 5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat în Troa. 6 Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile.
Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cu ucenicii și și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În camera de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul vorbirii îndelungate a lui Pavel. Doborât de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui și l-a luat în brațe, zicând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“. 11 Apoi a urcat scările , a frânt pâinea, a mâncat și a mai discutat cu ei destul de mult timp, până în zori, după care a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, și ei au fost foarte încurajați.
Pavel își ia rămas bun de la bătrânii din Efes
13 Noi ne-am dus înainte la corabie și am pornit pe mare spre Assos, de unde urma să-l luăm pe Pavel. Căci așa dăduse îndrumări, el urmând să călătorească pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat și ne-am dus în Mitilene. 15 De acolo am plecat pe mare mai departe, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, apoi ne-am oprit în Troghilion, iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă ar fi fost posibil.
17 Din Milet el a trimis la Efes și i-a chemat pe bătrânii bisericii.
18 Când aceștia au venit la el, le-a spus următoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza conspirațiilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, istorisindu-vă și învățându-vă în public și prin case, 21 și depunând mărturie, atât înaintea iudeilor, cât și a grecilor, despre pocăința față de Dumnezeu și despre credința în Domnul nostru Isus.
22 Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Însă nu țin cu orice preț la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci scopul meu este să-mi sfârșesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum, iată, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat proclamând Împărăția. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Fiți atenți deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a desemnat episcopi ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o prin propriul Său sânge. 29 Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu vor cruța turma. 30 Chiar și dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheați, aducându-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți. 33 N-am tânjit nici după argintul, nici după aurul și nici după haina nimănui. 34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutăm pe cei nevoiași și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus. Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești»“.
36 După ce a spus acestea, s-a pus în genunchi împreună cu ei toți și s-a rugat. 37 Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu-i vor mai vedea fața. Apoi l-au însoțit până la corabie.
Pavel, în Macedonia și Grecia
1 După încetarea zarvei, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce le‑a dat sfaturi, și‑a luat rămas‑bun de la ei, a ieșit din cetate și a plecat în Macedonia. 2 Străbătând ținutul acela, le‑a dat ucenicilor multe învățături; apoi a mers în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Avea de gând să plece pe mare spre Siria, dar iudeii au uneltit împotriva lui, de aceea a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 L‑au însoțit Sopater, fiul lui Pirus, din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, împreună cu Timotei , Tihic și Trofim din Asia. 5 Aceștia au mers înainte și ne‑au așteptat în Troas. 6 După Sărbătoarea Azimelor, am plecat și noi cu corabia din Filipi, iar după cinci zile am ajuns la ei în Troas, unde am rămas șapte zile.
Pavel, la Troas. Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii , când eram adunați ca să frângem pâinea, Pavel a început o cuvântare și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9 Un tânăr numit Eutih, care era așezat pe fereastră, a adormit adânc în timpul îndelungii cuvântări a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel a coborât, s‑a repezit la el și, luându‑l în brațe, a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” 11 După ce a urcat, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit îndelung, până în zori; apoi a plecat. 12 Băiatul a fost adus viu, iar ei au fost mângâiați nespus.
Pavel, la Milet. Cuvântarea adresată prezbiterilor efeseni
13 Noi ne‑am dus la corabie și am plecat spre Asos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel, pentru că el hotărâse să călătorească până acolo pe uscat. 14 Când ne‑am întâlnit în Asos, l‑am luat și ne‑am dus la Mitilene. 15 De aici am călătorit pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. În ziua următoare am trecut pe lângă Samos și, [după o oprire în Troghilion], am ajuns a doua zi la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai zăbovească în Asia; căci se grăbea ca, dacă era cu putință, să fie la Ierusalim în Ziua Cincizecimii.
17 Din Milet, Pavel a trimis la Efes și i‑a chemat pe prezbiterii bisericii. 18 Când au ajuns la el, le‑a zis: „Știți cum m‑am purtat cu voi în tot acest timp, din prima zi în care am pus piciorul în Asia; 19 cum I‑am slujit Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi și în încercările de care am avut parte prin uneltirile iudeilor; 20 cum nu am trecut cu vederea nimic din ce vă era de folos, ci v‑am propovăduit și v‑am dat învățătură, fie în public, fie prin case, 21 vestindu‑le iudeilor și grecilor întoarcerea la Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus [Hristos]. 22 Și acum iată că, silit de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo; 23 numai că Duhul Sfânt mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, ci vreau să‑mi sfârșesc [cu bucurie] alergarea și slujirea pe care am primit‑o de la Domnul Isus – aceea de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Și acum, știu că voi, toți cei în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția [lui Dumnezeu], nu‑mi veți mai vedea fața. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor, 27 căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Luați seama la voi înșivă și la toată turma peste care v‑a pus Duhul Sfânt episcopi , ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a dobândit‑o cu însuși sângele Său. 29 Știu că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma, 30 și se vor ridica din mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. 31 De aceea vegheați și aduceți‑vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32 Iar acum, [fraților,] vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33 N‑am poftit nici argintul , nici aurul, nici îmbrăcămintea cuiva. 34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au muncit pentru nevoile mele și ale celor ce erau cu mine. 35 Prin toate acestea v‑am arătat că, trudind astfel, trebuie să‑i ajutați pe cei neputincioși și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.» ”
36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37 Au izbucnit toți în plâns, l‑au îmbrățișat pe Pavel și l‑au sărutat, 38 fiind îndurerați mai ales din pricina vorbei pe care le‑o spusese, cum că nu‑i vor mai vedea fața. Și l‑au însoțit până la corabie.