Pavel, în drum spre Ierusalim
1 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne direct spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. 2 Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am plecat. 3 La orizont ne-a apărut insula Cipru și, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria. Apoi ne-am dat jos în Tyr, pentru că acolo urma să fie descărcată corabia. 4 I-am găsit pe ucenici și am rămas cu ei timp de șapte zile. Aceștia îi spuneau lui Pavel, după ce auziseră avertismentele Duhului, să nu se îmbarce spre Ierusalim. 5 Când zilele petrecute cu ei s-au încheiat, am plecat și ne-am continuat călătoria. Toți bărbații , împreună cu soțiile și copiii, ne-au însoțit până afară din cetate. Acolo , pe țărm, ne-am pus în genunchi și ne-am rugat. 6 Apoi, ne-am luat rămas bun unii de la alții, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.
7 Din Tyr am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe frați și am rămas cu ei timp de o zi. 8 În ziua următoare, am plecat și ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el. 9 Acesta avea patru fete fecioare care profețeau.
10 Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, a plecat din Iudeea 11 și a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel și, legându-și picioarele și mâinile, a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care le spune Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparține brâul acesta și-l vor da în mâinile neevreilor!»“. 12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se ducă în Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „De ce plângeți așa și-mi frângeți inima? Eu sunt gata nu doar să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus“. 14 Pentru că nu se lăsa convins, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“.
15 După zilele acelea, ne-am pregătit și ne-am dus în Ierusalim. 16 Au venit cu noi și câțiva ucenici din Cezareea și ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.
Pavel în Ierusalim
17 Când am sosit în Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, și toți bătrânii au venit acolo . 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit pe rând lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neevrei prin slujba lui.
20 Când au auzit ei aceste lucruri, L-au glorificat pe Dumnezeu și i-au zis lui Pavel : „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de zel pentru Lege! 21 Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveți pe toți iudeii, care trăiesc printre neevrei, să renunțe la Moise, spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22 Ce este de făcut ? Sigur vor auzi că ai sosit. 23 Fă deci ce-ți spunem noi: avem aici patru bărbați care au făcut un jurământ. 24 Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuie tu pentru ei ca să-și radă capul. Și, astfel, vor ști toți că niciunul dintre lucrurile care li s-au spus despre tine nu este așa, ci dimpotrivă, tu însuți trăiești păzind Legea. 25 Cu privire la neevreii care au crezut, noi am decis și le-am trimis mesajul să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie“.
26 Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbați și, a doua zi, după ce s-a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu și a anunțat când va fi sfârșitul zilelor de curățire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel
27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu. Ei au agitat toată mulțimea și au pus mâna pe el, 28 strigând: „Bărbați israeliți, veniți în ajutor! Acesta este omul care-i învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru , împotriva Legii și împotriva acestui loc! Ba încă a adus și niște greci în Templu și a întinat acest loc sfânt!“. 29 Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofimos efeseanul împreună cu Pavel și credeau că Pavel îl adusese în Templu.
30 Toată cetatea s-a pus în mișcare, și poporul a alergat într-acolo . L-au prins pe Pavel, l-au târât afară din Templu, și au fost încuiate imediat ușile. 31 În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este cuprins de agitație. 32 Acesta a luat imediat niște soldați și niște centurioni și a alergat la ei. Când i-au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine era și ce făcuse. 34 Unii din mulțime strigau una , alții alta, așa că, din cauza tulburării, neputând să afle exact ce se întâmplase , a poruncit să fie dus în fort. 35 Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldați, din cauza violenței mulțimii. 36 Căci mulțimea poporului mergea după el, strigând: „La moarte cu el!“.
Pavel se adresează mulțimii
37 Tocmai când urma să fie dus în fort, Pavel i-a zis tribunului:
‒ Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?
Tribunul l-a întrebat:
‒ Știi grecește? 38 Deci nu ești tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și i-a dus în deșert pe cei patru mii de asasini?
39 Pavel i-a răspuns:
‒ Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu lipsită de importanță. Te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului!
40 Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba ebraică astfel:
Călătoria lui Pavel
1 După ce ne‑am smuls din brațele lor, ne‑am îmbarcat și am plecat direct la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 2 Am găsit o corabie care avea să treacă marea spre Fenicia, ne‑am urcat în ea și am plecat. 3 Am trecut prin fața insulei Cipru și, lăsând‑o în partea stângă, ne‑am urmat drumul spre Siria și am coborât în Tir, căci acolo trebuia să fie descărcată marfa corabiei. 4 I‑am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile acolo. Ei îi ziceau lui Pavel, prin Duhul, să nu urce la Ierusalim, 5 dar, când ni s‑au împlinit zilele, am plecat mai departe. Ucenicii ne‑au însoțit toți, cu femeile și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe țărm și ne‑am rugat, 6 apoi ne‑am luat rămas‑bun; noi am urcat în corabie, iar ei s‑au întors la casele lor .
Pavel, la Cezareea. Profeția lui Agab
7 După ce ne‑am sfârșit călătoria pe mare, am plecat din Tir la Ptolemais. I‑am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. 8 A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul , unul din cei șapte, și am rămas la el. 9 El avea patru fete fecioare, care profețeau. 10 Eram de mai multe zile acolo, când s‑a coborât din Iudeea un profet numit Agab . 11 A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și‑a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este brâul acesta și‑l vor da în mâinile neamurilor.»” 12 Când am auzit aceste cuvinte , atât noi, cât și cei din partea locului l‑am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci, Pavel a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți și‑mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!” 14 Fiindcă el nu se lăsa înduplecat, noi n‑am mai stăruit, ci am zis: „Facă‑se voia Domnului!”
15 După acele zile, ne‑am pregătit și am urcat la Ierusalim. 16 Câțiva ucenici din Cezareea ne‑au însoțit și ne‑au dus să fim găzduiți la un anume Mnason din Cipru, un vechi ucenic.
Pavel, la Ierusalim
17 Când am ajuns la Ierusalim, frații ne‑au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov , și toți prezbiterii au mers acolo . 19 După ce i‑a salutat, le‑a istorisit amănunțit ce făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. 20 Când au auzit ei acestea , au dat slavă lui Dumnezeu, apoi i‑au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt zeloși pentru Lege! 21 Aceștia au auzit despre tine că‑i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, zicându‑le să nu‑și circumcidă copiii și să nu mai țină tradițiile. 22 Ce este de făcut ? Negreșit, [se vor aduna mulți, fiindcă] vor auzi că ai venit. 23 Fă ce‑ți spunem: sunt aici, cu noi, patru bărbați care au făcut o juruință! 24 Ia‑i cu tine, curățește‑te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei ca să‑și radă capul! Și astfel toți vor ști că nimic din ce au auzit despre tine nu este adevărat , ci că și tu păzești Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le‑am scris să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.” 26 A doua zi, Pavel i‑a luat pe bărbații aceia și, după ce s‑a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu ca să anunțe împlinirea zilelor curățirii, când avea să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel în Templu
27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia, văzându‑l pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulțimea, au pus mâna pe el 28 și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați o mână de ajutor! Iată‑l pe omul care pretutindeni și tuturor dă învățături împotriva poporului, împotriva Legii și împotriva locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt.” 29 Căci îl văzuseră mai înainte pe Trofim , efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30 Toată cetatea s‑a pus în mișcare și mulțimea a dat năvală din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel, l‑au târât afară din Templu și au zăvorât porțile îndată. 31 Pe când încercau să‑l omoare, a ajuns vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în fierbere. 32 Acesta a luat îndată soldați și centurioni și a alergat la ei. Văzându‑i pe tribun și pe soldați, au încetat să‑l mai bată pe Pavel. 33 Atunci, tribunul s‑a apropiat, l‑a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34 Dar în mulțime unii strigau una, alții alta. Fiindcă nu putea afla nimic sigur din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în fortăreață. 35 Când a ajuns pe trepte, a trebuit să fie dus de soldați din pricina mulțimii dezlănțuite, 36 căci puhoiul de oameni venea din urmă, strigând: „Omoară‑l !”
Cuvântarea de apărare a lui Pavel
37 Când să intre în fortăreață, Pavel i‑a spus tribunului: „Îmi îngădui să‑ți spun ceva?” Acesta i‑a zis: „Știi grecește? 38 Nu cumva ești tu egipteanul care s‑a răsculat cu câteva zile în urmă și care i‑a scos în pustiu pe cei patru mii de sicari ?” 39 Pavel a spus: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă‑mi voie să vorbesc poporului!” 40 După ce i‑a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn poporului cu mâna. S‑a făcut liniște deplină și Pavel le‑a vorbit în limba aramaică , zicând: