1 Agrippa i-a zis lui Pavel:
‒ Ți se dă voie să vorbești despre tine!
Atunci Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel:
2 ‒ Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei, 3 mai ales pentru că tu ești cunoscător al tuturor obiceiurilor și controverselor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.
4 Toți iudeii cunosc felul în care mi-am trăit viața încă din tinerețe, pentru că mi-am petrecut-o de la început în poporul meu, inclusiv în Ierusalim. 5 Dacă doresc să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp și știu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă grupare a religiei noastre. 6 Iar acum, stau aici ca să fiu judecat din cauza speranței în promisiunea făcută de Dumnezeu strămoșilor noștri, 7 promisiune pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujindu-I lui Dumnezeu cu seriozitate zi și noapte, speră s-o primească. Pentru această speranță, rege, sunt acuzat eu de către iudei! 8 Ce, vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții? 9 Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus nazarineanul, 10 și așa am și făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoților i-am aruncat în închisori pe mulți sfinți, iar când erau condamnați la moarte îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 De asemenea, pedepsindu-i adesea prin toate sinagogile, m-am străduit să-i fac să blasfemieze. Și fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i-am persecutat chiar și în cetățile străine.
12 Cu acestea în gând , m-am dus în Damasc, având autoritate și putere deplină de la conducătorii preoților. 13 Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui. 14 Toți am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba ebraică: „Saul, Saul, de ce Mă persecuți? Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni“.
15 Eu am întrebat: „Cine ești, Doamne?“. Domnul mi-a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! 16 Dar ridică-te și stai în picioare! Căci M-am arătat ție, ca să te numesc slujitor și martor a ceea ce ai văzut despre Mine și a ceea ce vei vedea că voi face. 17 Te-am ales din poporul tău și din mijlocul națiunilor. Te trimit la ele 18 ca să le deschizi ochii, astfel încât să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu, și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenire alături de cei sfințiți“.
19 De aceea, rege Agrippa, n-am fost neascultător față de vedenia cerească, 20 ci le-am vestit, mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din întreaga regiune a Iudeei, apoi neevreilor, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte demne de pocăință. 21 Din cauza acestor lucruri m-au prins iudeii în Templu și au încercat să mă omoare. 22 Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu și stau aici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât și înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeții și Moise au zis că urmează să se întâmple, 23 și anume că El, Cristosul, va trebui să sufere și, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morți, va vesti lumină atât poporului Său, cât și neevreilor.
24 În timp ce Pavel se apăra astfel, Festus a zis cu glas tare:
‒ Ți-ai ieșit din minți, Pavel! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!
25 Însă Pavel a răspuns:
‒ Nu mi-am ieșit din minți, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte care țin de adevăr și de o judecată sănătoasă. 26 Deoarece regele cunoaște aceste lucruri, eu pot să-i vorbesc cu îndrăzneală, întrucât sunt convins că nimic din acestea n-a putut trece neobservat de el, deoarece nu s-au întâmplat într-un colț. 27 Crezi tu în Profeți, rege Agrippa? Știu că tu crezi!
28 Însă Agrippa i-a zis lui Pavel:
‒ În curând, mă vei convinge să mă fac creștin!
29 Pavel i-a răspuns:
‒ Fie în curând, fie mai târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu doar tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea.
30 Regele, guvernatorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au ridicat 31 și, în timp ce plecau, își spuneau unii altora: „Omul acesta nu face nimic pentru care să merite să fie pedepsit cu moartea sau să fie pus în lanțuri“.
32 Agrippa i-a zis lui Festus:
‒ Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cezar.
Apărarea lui Pavel înaintea regelui Agripa al II‑lea
1 Agripa i‑a zis lui Pavel: „Îți este îngăduit să te aperi.” Atunci, Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel : 2 „Mă socotesc fericit, rege Agripa, că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate cele de care mă învinuiesc iudeii, 3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și disputele lor; de aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.
4 Viața mea, petrecută de la început, încă din tinerețe, în mijlocul neamului meu, în Ierusalim, le este cunoscută tuturor iudeilor. 5 Ei mă știu de multă vreme și, dacă vor, pot da mărturie că am trăit după cea mai strictă grupare a religiei noastre, ca fariseu. 6 Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut‑o Dumnezeu părinților noștri 7 și pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind cu râvnă lui Dumnezeu zi și noapte, nădăjduiesc să o vadă împlinită. Pentru această nădejde , o, rege, sunt învinuit eu de iudei! 8 De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții? 9 Și eu credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 ceea ce am și făcut în Ierusalim. După ce am primit autoritate de la preoții de seamă, i‑am aruncat în temniță pe mulți sfinți, iar când erau osândiți la moarte, îmi dădeam votul împotriva lor . 11 I‑am pedepsit adesea în toate sinagogile și mă străduiam să‑i fac să hulească. În furia mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile din afară .
12 Pentru aceasta , am mers la Damasc cu autoritate și însărcinare de la preoții de seamă. 13 Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină din cer, mai strălucitoare decât lumina soarelui, care ne‑a învăluit pe mine și pe cei ce mă însoțeau. 14 Am căzut cu toții la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba aramaică: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? E în zadar să dai cu piciorul într‑o țepușă!» 15 Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?» Și Domnul a zis: «Eu sunt Isus, pe care‑L prigonești. 16 Dar ridică‑te și stai în picioare, căci pentru aceasta M‑am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor al celor pe care le‑ai văzut și al celor pe care ți le voi arăta! 17 Eu te izbăvesc de poporul și de neamurile la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub stăpânirea Satanei la Dumnezeu și să primească iertare de păcate și parte împreună cu cei sfințiți prin credința în Mine.»
19 Și astfel, rege Agripa, n‑am fost neascultător față de vedenia cerească, 20 ci, mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, apoi în tot ținutul Iudeei și neamurilor, le‑am propovăduit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăință. 21 Iată de ce iudeii au pus mâna pe mine în Templu și au încercat să mă omoare. 22 Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns până în ziua aceasta să mărturisesc la mic și mare și nu spun altceva decât ce au spus profeții și Moise că se va împlini: 23 anume că Hristosul va pătimi și că , fiind cel dintâi care va învia din morți, va vesti lumină atât poporului, cât și neamurilor.”
24 Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!” 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și înțelepte. 26 Regele știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc deschis, căci sunt convins că nimic nu i‑a rămas ascuns, fiindcă ele nu s‑au petrecut într‑un ungher. 27 Crezi în profeți, rege Agripa? Știu că da.” 28 Și Agripa i‑a zis lui Pavel: „Lesne mai vrei tu să mă convingi să devin creștin!” 29 Pavel a răspuns: „Mai lesne sau mai cu anevoie , eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fie și ei cum sunt eu – desigur, fără lanțurile acestea.”
30 Regele, procuratorul, Berenice și toți cei ce stătuseră împreună cu ei s‑au ridicat. 31 Pe când se îndepărtau, vorbeau unii cu alții, zicând: „Omul acesta n‑a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32 Agripa i‑a zis lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă n‑ar fi făcut apel la cezar.”