Călătoria spre Roma
1 Când s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l-au predat atât pe Pavel, cât și pe alți deținuți unui centurion pe nume Iulius, din cohorta Augusta. 2 Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre câteva locuri din Asia. Cu noi era și Aristarhus, un macedonean din Tesalonic.
3 În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s-a purtat cu bunăvoință față de Pavel și i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire. 4 Apoi am plecat de acolo și am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau împotrivă. 5 Am navigat în largul mării, pe lângă Cilicia și Pamfilia, și ne-am dus la Myra, în Lycia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, și ne-a îmbarcat pe ea. 7 Timp de mai multe zile am navigat încet și am ajuns cu greu lângă Cnidus. Fiindcă vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Capul Salmone. 8 După ce am trecut de el cu greu, am ajuns într-un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.
9 Trecuse destul de mult timp și călătoria devenea deja periculoasă, pentru că trecuse chiar și perioada postului. Prin urmare, Pavel i-a sfătuit 10 și le-a zis: „Oamenilor, văd că această călătorie urmează să se facă cu mare pagubă și cu mare pierdere, nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre“. 11 Dar centurionul era mai convins de cuvintele căpitanului și ale proprietarului corabiei decât de cuvintele lui Pavel. 12 Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pe mare, ca să poată ajunge cumva în Fenix – un port din Creta, îndreptat spre sud-vest și nord-vest – și să ierneze acolo.
Furtună pe mare
13 Vântul de sud sufla ușor, astfel încât, crezând că-și vor putea atinge scopul, au ridicat ancora, pornind de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape. 14 Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo. 15 Corabia a fost luată de vânt, fără să i se poată împotrivi și, astfel, ne-am lăsat duși de el. 16 Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, și cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corabiei . 17 Au ridicat-o la bord și apoi s-au folosit de niște frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu naufragieze în Sirta, au lăsat pânzele în jos, lăsându-se astfel purtați de ape. 18 Fiindcă eram prinși într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corabiei , 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord și echipamentul corabiei. 20 Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. În cele din urmă, ni se dusese orice speranță că vom fi salvați.
21 După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă și de această pierdere. 22 Acum însă vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că niciunul dintre voi nu-și va pierde viața, ci se va pierde doar corabia. 23 Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin și Căruia Îi slujesc 24 și mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei ce navighează împreună cu tine». 25 De aceea, prindeți curaj, oamenilor, pentru că eu am credință în Dumnezeu că va fi așa cum mi s-a spus! 26 Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare“.
Naufragiul
27 Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropiau de uscat. 28 Au măsurat adâncimea apei și au găsit-o de douăzeci de stânjeni. Au înaintat încă puțin, au măsurat din nou adâncimea apei și au găsit-o de cincisprezece stânjeni. 29 De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și așteptau cu nerăbdare să se facă ziuă. 30 Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie și lăsaseră barca de salvare jos, în mare, sub pretextul că urmează să coboare niște ancore de la proră, 31 Pavel le-a zis centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați“. 32 Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii de salvare și au lăsat-o să se depărteze.
33 Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați în așteptare și, în tot acest timp ați rămas flămânzi și n-ați mâncat nimic. 34 De aceea vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este spre salvarea voastră; căci niciun fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“. 35 Și zicând acestea, a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36 Toți au prins curaj și au mâncat și ei câte ceva. 37 În corabie eram, în total, două sute șaptezeci și șase de suflete. 38 După ce și-au potolit foamea, au redus din greutatea corabiei, aruncând grâul în mare.
39 Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut țărmul, dar au observat un golf care avea plajă și s-au hotărât să acosteze corabia acolo , dacă vor putea. 40 Au tăiat ancorele și le-au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiile care țineau cârmele. Apoi au ridicat în vânt vela cea mică și s-au îndreptat spre plajă. 41 S-au lovit însă de un banc de nisip și corabia a eșuat. Prora s-a înfipt în nisip , rămânând împotmolită, în timp ce pupa era distrusă de forța valurilor.
42 Planul soldaților era să-i omoare pe deținuți, ca nu cumva să scape vreunul înotând. 43 Dar centurionul, dorind să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-și îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce știau să înoate să sară primii peste bord și să ajungă la țărm, 44 iar ceilalți să-i urmeze ținându-se de scânduri sau de bucăți din corabie. Și așa s-a făcut că au ajuns toți teferi la țărm.
Plecarea lui Pavel la Roma
1 După ce s‑a luat hotărârea să plecăm pe mare în Italia, Pavel și alți câțiva întemnițați au fost predați în grija unui centurion numit Iulius, din cohorta Augusta. 2 Ne‑am îmbarcat pe o corabie de la Adramitis, care urma să navigheze de‑a lungul coastei Asiei, și am ieșit în larg. Cu noi era și Aristarh , un macedonean din Tesalonic. 3 A doua zi am ajuns la Sidon, iar Iulius, care îl trata pe Pavel cu omenie, i‑a îngăduit să meargă la prieteni ca să primească îngrijiri. 4 După ce am plecat de acolo, am plutit la adăpostul insulei Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 După ce am străbătut marea prin dreptul Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira, în Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria care mergea spre Italia și ne‑a urcat în ea. 7 Timp de mai multe zile am navigat încet și am ajuns cu greu aproape de Cnidos; fiindcă vântul potrivnic nu contenea, am plutit la adăpostul insulei Creta, pe lângă Salmone. 8 Am trecut anevoie pe lângă ea și am ajuns într‑un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasaia.
9 Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare devenea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și postul . De aceea, Pavel le ‑a dat un sfat, 10 zicând: „Oameni buni , după cum văd eu, călătoria va fi cu vătămare și cu multă pagubă nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre.” 11 Dar centurionul s‑a încrezut mai mult în căpitan și în proprietarul corabiei decât în spusele lui Pavel. 12 Și fiindcă limanul nu era prielnic pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pentru ca, dacă va fi cu putință, să ajungă să ierneze la Fenix, un liman al Cretei, cu vedere spre nord‑vest și sud‑vest.
Furtuna
13 Începuse să sufle ușor vântul din sud și, crezând că pot ajunge la țintă, au ridicat ancorele și s‑au ținut de coasta Cretei. 14 Dar nu după multă vreme, s‑a dezlănțuit asupra insulei un vânt aducător de furtună, numit Eurachilon. 15 Deoarece corabia a fost învăluită și n‑a mai putut ține piept vântului, ne‑am lăsat purtați în derivă . 16 Trecând repede la adăpostul unei insule numite Cauda, abia am putut să legăm strâns barca de salvare. 17 După ce au ridicat‑o, au folosit funii pentru a încinge corabia pe dedesubt și, de teamă să nu eșueze spre Sirtis , au coborât pânzele și s‑au lăsat duși de vânt . 18 Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce încărcătura peste bord, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor și uneltele corabiei . 20 Soarele și stelele nu s‑au văzut mai multe zile, iar furtuna care ne împresura era așa de cumplită, încât pierduserăm orice speranță de scăpare.
21 Fiindcă nu mâncaseră de multă vreme, Pavel s‑a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oameni buni , trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat cu corabia din Creta, și ați fi fost scutiți de această vătămare și de pagube. 22 Acum, vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că nu se va pierde nicio viață, ci numai corabia. 23 Un înger al Dumnezeului căruia Îi aparțin și pe care‑L slujesc mi s‑a arătat azi‑noapte 24 și mi‑a zis: «Nu te teme, Pavele! Tu trebuie să te înfățișezi înaintea cezarului și iată că Dumnezeu ți i‑a dăruit pe toți cei ce călătoresc împreună cu tine.» 25 De aceea, oameni buni , prindeți curaj, căci am încredere în Dumnezeu că va fi așa cum mi s‑a spus! 26 Dar trebuie să dăm peste o insulă .”
Naufragiul
27 În a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, corăbierii au bănuit că pământul este aproape. 28 Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni ; au mers puțin mai departe, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29 De teamă să nu eșueze în locuri stâncoase, au lăsat patru ancore la pupa și se rugau să se facă ziuă. 30 Dar cum corăbierii încercau să fugă de pe corabie și coborau barca de salvare la apă, pe motiv că trebuie să lase în jos ancorele de la proră, 31 Pavel le‑a zis centurionului și soldaților: „Dacă oamenii aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!” 32 Atunci, soldații au tăiat funiile bărcii și au lăsat‑o să cadă.
33 Înainte de ivirea zorilor, Pavel i‑a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi este a paisprezecea zi de când vegheați fără încetare și n‑ați mâncat nimic. 34 De aceea, vă îndemn să mâncați, căci lucrul acesta este pentru salvarea voastră, și niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde.” 35 După ce a spus aceste cuvinte , a luat pâine, I‑a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt‑o și a început să mănânce. 36 Atunci, toți au prins curaj și au mâncat și ei. 37 În corabie eram în total două sute șaptezeci și șase de suflete . 38 După ce s‑au săturat, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.
39 Când s‑a făcut ziuă, n‑au recunoscut ținutul, dar au zărit un golf care avea țărmul nisipos și au hotărât să îndrepte corabia într‑acolo, dacă era cu putință. 40 Au tăiat ancorele și le‑au dat drumul în mare; au slăbit în același timp funiile cârmelor , apoi au ridicat pânza din față în bătaia vântului și s‑au îndreptat spre țărm. 41 Au dat însă peste un banc de nisip și corabia s‑a împotmolit ; în vreme ce prora s‑a înțepenit în nisip și a rămas nemișcată, pupa a început să se sfărâme sub loviturile valurilor. 42 Soldații aveau de gând să‑i omoare pe întemnițați, ca să nu scape vreunul înot. 43 Centurionul însă, care voia să‑l salveze pe Pavel, le‑a împiedicat planul. A poruncit ca cei ce pot înota să sară primii peste bord și să se îndrepte spre țărm, 44 iar ceilalți să scape cum pot: unii pe scânduri, iar alții pe bucăți de corabie. Așa s‑a făcut că au ajuns toți teferi la țărm.