Rugăciunea lui Daniel
1 În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2 în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuia să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani. 3 Mi-am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post, îmbrăcat în pânză de sac și având cenușă presărată pe cap.
4 M-am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I-am mărturisit, zicând:
«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Care ții legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5 am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și legile Tale. 6 N-am ascultat de slujitorii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și strămoșilor noștri și întregului popor din țară.
7 A Ta, Stăpâne, este dreptatea, iar noi merităm să ni se umple fața de rușine, noi, oamenii din Iuda, locuitorii Ierusalimului și întregul Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i-ai alungat din cauza necredincioșiei lor, de care s-au făcut vinovați față de Tine. 8 Doamne, noi merităm să ni se umple fața de rușine, da, noi , regii noștri, căpeteniile noastre și strămoșii noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.
9 La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva Lui. 10 N-am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeții. 11 Tot Israelul a încălcat Legea Ta și, astfel, s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12 El Și-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o nenorocire așa de mare, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14 De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
15 Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care Ți-ai scos poporul din țara Egiptului cu mână tare și Care Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi…, noi am păcătuit și am fost răi. 16 Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor strămoșilor noștri a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!
17 Acum, deci, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea slujitorului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18 Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău. Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru mila Ta cea mare. 19 Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ascultă cu atenție, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu. Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău».
Cei șaptezeci de ori câte șapte săptămâni
20 În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21 deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care-l văzusem în vedenia dinainte, a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22 El m-a făcut să înțeleg, spunându-mi astfel: «Daniel, am venit acum să-ți dau înțelepciune și pricepere. 23 Când ai început să implori milă, a ieșit un mesaj, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Prin urmare, fii atent la mesaj și încearcă să înțelegi vedenia!
24 Șaptezeci de ori câte șapte săptămâni au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a sigila vedenia și profeția și pentru a-L unge pe Sfântul Sfinților.
25 Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și reconstruire a Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte săptămâni și o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni . Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de necaz. 26 După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni , Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr-un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27 El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit sfârșitul hotărât»“.
Rugăciunea lui Daniel și taina vremii lui Mesia
1 În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese pus să domnească peste împărăția caldeenilor, 2 da, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din Scripturi că trebuiau să treacă șaptezeci de ani peste ruinele Ierusalimului, după numărul anilor despre care îi vorbise DOMNUL profetului Ieremia. 3 Atunci, mi‑am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să‑L caut cu cereri și rugăciuni fierbinți, cu post în sac și cenușă. 4 M‑am rugat DOMNULUI, Dumnezeului meu, și I‑am făcut următoarea mărturisire:
„Doamne , Dumnezeule mare și înfricoșător , Tu, care-Ți ții legământul de har față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 5 Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuiri, ne‑am înrăit, ne‑am răzvrătit și ne‑am abătut de la poruncile și rânduielile Tale. 6 Nu am ascultat de robii Tăi profeții, care le‑au vorbit în Numele Tău regilor, căpeteniilor și părinților noștri și întregului popor al țării.
7 Tu, Doamne, ești drept , iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor din Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din toate țările în care ne‑ai alungat din pricina necredincioșiei de care ne-am făcut vinovați! 8 O, DOAMNE, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine , nouă, regilor, căpeteniilor și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!
9 La Domnul, Dumnezeul nostru , sunt îndurarea și iertarea, căci ne‑am răzvrătit împotriva Lui 10 și n‑am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să urmăm învățăturile pe care ni le dăduse prin robii Săi profeții. 11 Dimpotrivă, tot Israelul a călcat Legea Ta, s‑a abătut de la Tine și nu a ascultat de glasul Tău. Astfel a căzut asupra noastră blestemul jurământului scris în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, fiindcă am păcătuit împotriva DOMNULUI.
12 El a împlinit , așadar, cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva judecătorilor care ne cârmuiau și a adus peste noi o mare nenorocire, astfel că nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub cer cum i s-a întâmplat Ierusalimului. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi fiindcă nu am căutat bunăvoința DOMNULUI, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la fărădelegile noastre și nu am luat aminte la adevărul Tău. 14 Fiindcă n‑am ascultat de glasul Lui, DOMNUL a avut grijă ca nenorocirea aceasta să vină peste noi – și drept este DOMNUL, Dumnezeul nostru , în tot ce a făcut!
15 Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, care Ți‑ai scos poporul din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți‑ai făcut un Nume astăzi, noi am păcătuit , am săvârșit nelegiuiri, 16 dar, potrivit cu toată dreptatea Ta mântuitoare , Doamne, abate‑Ți mânia și urgia de la cetatea Ta, Ierusalim, de la muntele Tău cel sfânt, fiindcă din pricina păcatelor noastre și a fărădelegilor părinților noștri au ajuns Ierusalimul și poporul Tău de batjocura tuturor vecinilor noștri.
17 Acum, dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea și cererile robului Tău și , pentru numele Tău, Doamne, fă să strălucească Fața Ta peste Sanctuarul Tău pustiit ! 18 Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește ruinele noastre și cetatea care Îți poartă Numele ! Căci nu pentru meritele noastre Îți facem aceste cereri stăruitoare, ci pentru marea Ta îndurare. 19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne, și lucrează! De dragul Tău , Dumnezeule, nu întârzia, pentru că cetatea Ta și poporul Tău Îți poartă Numele!”
20 Pe când încă vorbeam și mă rugam – mărturisind păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și aducându‑mi cererile înaintea DOMNULUI, Dumnezeului meu, pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu –, 21 da, pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit deodată Gabriel , omul pe care‑l văzusem mai înainte în vedenie, și m‑a atins , cam pe la ceasul jertfei de seară. 22 El mi‑a dat explicații, a vorbit cu mine și mi‑a zis: „Daniele, am venit acum să te ajut să înțelegi. 23 Când ai început să te rogi, a ieșit un cuvânt profetic , iar eu vin să ți‑l vestesc, fiindcă tu ești un om foarte prețuit . Înțelege dar cuvântul și ia seama la descoperire:
24 Șaptezeci de săptămâni au fost puse deoparte
pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă,
până la oprirea răzvrătirii ,
până la pecetluirea păcatelor ,
până la ispășirea nelegiuirii,
până la aducerea dreptății veșnice,
până la adeverirea descoperirilor profetice
și până la ungerea Sfântului Sfinților.
25 Să știi dar și să înțelegi că,
de la darea poruncii
pentru restituirea și rezidirea Ierusalimului
până la Mesia ‑Conducătorul ,
vor fi șapte săptămâni și încă șaizeci și două.
Cetatea se va zidi iarăși, cu tot cu piața ei de judecată ,
și anume în vremuri de restriște .
26 Dar, după cele șaizeci și două de săptămâni,
Mesia va fi dat la moarte
și nu va avea nici cetatea, nici Sanctuarul.
Poporul Conducătorului care vine se va strica
și sfârșitul lui va fi într‑un potop de oști ;
și până la sfârșitul războiului au fost hotărâte pustiiri.
27 El va întări legământul cu mulți timp de o săptămână
și, la mijlocul săptămânii, va pune capăt jertfelor și ofrandelor.
Apoi, pe aripa urâciunilor idolești , va sta un pustiitor ,
până când prăpădul hotărât va fi turnat asupra pustiitorului. ”