Păzește-te de promisiuni pripite
1 Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nesăbuiților, căci ei nu știu că fac un rău.
2 Nu te grăbi să-ți deschizi gura
și inima ta să nu se pripească
să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în Ceruri,
iar tu ești pe pământ;
de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
3 Căci, așa cum un vis se naște din mulțimea preocupărilor,
tot astfel jurământul unui nesăbuit se vede din mulțimea cuvintelor.
4 Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, să nu întârzii să-l împlinești, căci Lui nu-I plac nesăbuiții. Așadar, împlinește-ți jurământul! 5 Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte și să nu le împlinești. 6 Nu lăsa gura să-ți ducă trupul în păcat, așa încât să-i zici mesagerului: „A fost o greșeală!“. De ce să Se mânie Dumnezeu din cauza glasului tău și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Așa cum este deșertăciune în mulțimea viselor, tot așa este și în mulțimea cuvintelor. Așadar, teme-te de Dumnezeu!
Deșertăciunea bogăției
8 Când vezi că, într-o provincie, săracul este asuprit, iar dreptatea și omul drept sunt persecutați, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alții și mai mari. 9 De folos pentru o țară, în orice privință, este un rege care încurajează cultivarea pământului.
10 Cel ce iubește argintul nu se satură de argint,
iar cine iubește bogăția nu are niciun câștig.
Și aceasta este o deșertăciune!
11 Când se înmulțește averea,
se înmulțesc și cei ce o mănâncă.
Și ce câștig mai are stăpânul ei,
decât doar că o vede cu ochii lui?
12 Dulce este somnul lucrătorului,
fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult,
însă bogatului, îndestularea nu-i oferă liniștea necesară pentru odihnă.
13 Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare:
bogăție păstrată pentru stăpânul ei, dar spre răul său,
14 și bogăție pierdută printr-o afacere nereușită.
Astfel, fiul care i s-a născut
nu mai rămâne cu nimic în mâini.
15 Gol a ieșit din pântecul mamei sale
și tot așa s-a și întors, plecând precum a venit.
Nimic nu a luat din rodul muncii lui,
din tot ce-i aparținuse.
16 Și acest lucru este un mare rău:
întocmai cum vine omul, așa și pleacă,
și ce câștig are omul din aceasta?
A muncit din greu degeaba!
17 Toată viața lui a mâncat pe întuneric,
cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.
18 Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste fericirea în timpul întregii lui munci depuse sub soare, în puținele zile ale vieții sale, pe care i le-a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa. 19 De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să mănânce din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de munca lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci el nu se gândește prea mult la cât de scurtă îi este viața, fiindcă Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.
Despre făgăduințele pripite
1 Păzește‑ți piciorul
când intri în Casa lui Dumnezeu
și apropie‑te mai bine să asculți
decât să aduci jertfa nebunilor,
căci ei nu știu ce rău fac!
2 Nu te pripi cu gura, iar inima să nu rostească degrabă
cuvinte înaintea lui Dumnezeu,
fiindcă Dumnezeu este în cer, iar tu, pe pământ;
de aceea să spui puține cuvinte .
3 Căci, dacă visul se naște din mulțimea grijilor,
glasul nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor.
4 Dacă I‑ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s‑o împlinești, căci Lui nu‑I plac cei fără minte; ce ai jurat, împlinește ! 5 Mai bine să nu juri decât să juri și să nu împlinești. 6 Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu : „M‑am pripit”! De ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea viselor, nu mai puțină este și în mulțimea vorbelor; de aceea teme‑te de Dumnezeu!
8 Când vezi în țară un sărac năpăstuit prin încălcarea judecății și a dreptății, să nu te miri de lucrul acesta. Căci peste cel mare veghează altul mai mare și peste ei unul mai mare ca toți. 9 Țara are de câștigat în toate când regele se ocupă de ogoare.
10 Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint,
și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea.
Și aceasta este deșertăciune!
11 Când se înmulțesc bunătățile,
se înmulțesc și cei ce le papă,
și ce folos mai are din ele stăpânul lor
decât că le vede cu ochii?
12 Dulce este somnul lucrătorului,
fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin;
dar îmbuibarea bogătașului
nu‑l lasă să doarmă.
13 Este un mare rău
pe care l‑am văzut sub soare:
avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor.
14 Dacă se pierd aceste bogății prin vreo nenorocire
și i se naște un fiu, acesta rămâne cu mâinile goale.
15 Cum a ieșit din pântecele mamei sale,
așa se va întoarce – gol, cum a venit;
nimic nu ia din osteneala lui
ca să poată duce cu mâinile lui.
16 Și acesta este un mare rău,
anume că se duce așa cum a venit.
Și ce folos are el
că s‑a trudit în vânt?
17 Ba încă toată viața lui a mâncat pe întuneric
și a avut multă durere, grijă și supărare.
18 Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul ostenelii cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui date de Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. 19 Dar, dacă Dumnezeu i‑a dat cuiva avere și bogății și i‑a îngăduit să mănânce din ele, să‑și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul ostenelii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Așa că nu‑i vine în minte scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.