Adevăratele valori
1 Mai mult prețuiește un nume bun decât uleiul bun
și ziua morții decât ziua nașterii.
2 Mai bine să mergi într-o casă de jale
decât să mergi într-o casă a ospățului,
căci acesta este sfârșitul oricărui om
și cine trăiește, cugetă în inima lui la lucrul acesta.
3 Mai bună este tristețea decât râsul,
căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.
4 Inima înțelepților este în casa bocetului,
dar inima nesăbuiților este în casa petrecerii.
5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului
decât să auzi cântecul nesăbuiților.
6 Căci, așa cum se aude trosnetul spinilor sub oală,
tot așa este și râsul nesăbuitului!
Și aceasta este o deșertăciune!
7 Cu siguranță asuprirea îl înnebunește pe înțelept,
iar mita corupe inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui
și mai bună este răbdarea decât mândria.
9 Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților.
10 Să nu zici: „De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?“,
căci nu din înțelepciune întrebi astfel!
11 Înțelepciunea este bună,
tot așa cum și moștenirea este bună
și de folos celor ce văd soarele.
12 Căci înțelepciunea este un adăpost,
așa cum și argintul este un adăpost,
iar câștigul cunoașterii înțelepciunii
este că își ține în viață stăpânii.
13 Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14 În ziua cea bună, fii fericit!
În ziua cea rea, cugetă:
Dumnezeu a făcut-o și pe una și pe cealaltă,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre ce va fi după el.
15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte:
un om drept pierind în dreptatea lui,
iar altul nedrept continuându-și viața în nedreptatea lui.
16 Nu fi prea drept
și nu te arăta nici prea înțelept!
De ce să te distrugi singur?
17 Însă nu fi nici foarte rău
și nu fi nici nesăbuit!
De ce să mori înainte de vreme?
18 Este bine să apuci acest sfat ,
iar pe celălalt să nu-l lași din mână,
căci cine se teme de Dumnezeu va ieși cu bine din toate acestea.
19 Înțelepciunea dă mai multă putere înțeleptului
decât ar da zece conducători unei cetăți.
20 Fiindcă nu există pe pământ niciun om drept
care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată .
21 În plus, să nu fii atent la toate cuvintele care se spun,
ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22 Tu știi în inima ta că, de mai multe ori,
chiar tu însuți i-ai blestemat pe alții.
23 Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune și mi-am zis:
„Mă voi înțelepți“;
dar înțelepciunea s-a îndepărtat de mine.
24 Orice ar fi ea, este departe
și adâncă, da , adâncă.
Cine o va găsi?
25 Mi-am îndreptat inima să cunosc,
să cercetez și să caut înțelepciunea și sensul lucrurilor
și să înțeleg stupiditatea răutății
și nebunia nesăbuinței.
26 Și am descoperit că mai amară decât moartea,
este femeia care este o capcană,
a cărei inimă este un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27 Privește! Am descoperit aceasta, zice oratorul,
când cercetam lucrurile unul câte unul,
ca să le găsesc sensul
28 pe care sufletul meu îl tot căuta,
dar nu-l găsea:
dintr-o mie, am găsit un bărbat drept ,
însă n-am găsit o femeie dreaptă între toți aceștia.
29 Privește! Am descoperit un singur lucru:
că Dumnezeu l-a făcut pe om drept,
dar el umblă cu multe șiretlicuri.
Principii de înțelepciune practică
1 Un nume bun înseamnă mai mult decât untdelemnul cel bun ,
și ziua morții – mai mult decât ziua nașterii.
2 Mai bine să mergi într‑o casă de jale
decât să mergi într‑o casă de petrecere;
căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om,
și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.
3 Mai bună este tristețea decât râsul,
căci prin întristarea feței inima se face mai bună.
4 Inima înțelepților este în casa de jale,
însă inima nebunilor este în casa desfătării.
5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului
decât să asculți cântecul nebunilor.
6 Precum pârâitul spinilor sub ceaun
așa este râsul celor fără minte.
Și aceasta este deșertăciune.
7 Asuprirea îl înnebunește pe cel înțelept,
și mita strică inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui;
mai bine un duh răbdător decât unul îngâmfat.
9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău,
căci mânia sălășluiește în sânul nebunilor!
10 Nu zice:
„Cum se face că zilele de mai înainte
erau mai bune decât acestea?”,
căci nu din înțelepciune întrebi asta!
11 Înțelepciunea e bună precum o moștenire
și de folos pentru cei ce văd soarele.
12 Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul,
dar folosul științei este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au.
13 Privește la lucrarea lui Dumnezeu!
Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
14 În ziua fericirii, fii fericit,
și în ziua nenorocirii, meditează:
Dumnezeu le‑a făcut și pe una, și pe cealaltă,
pentru ca omul să nu poată ști nimic din ce va fi după el.
15 De toate am văzut în zilele mele deșarte.
Este câte un om drept care piere în dreptatea lui
și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.
16 Nu fi drept din cale afară și nu te arăta prea înțelept;
de ce să te pierzi singur?
17 Nu fi prea rău și nici fără minte;
de ce să mori înainte de vreme?
18 Bine este să te ții de una și să nu te lași de cealaltă,
căci cine se teme de Domnul se păzește de amândouă.
19 Pentru înțelept, înțelepciunea este mai tare
decât zece dregători dintr‑o cetate.
20 Da, pe pământ nu este niciun om drept,
care să facă binele și să nu păcătuiască.
21 Tot așa, nu pune la inimă
toate vorbele care se spun,
ca să n‑o auzi pe sluga ta blestemându‑te!
22 Căci numai inima ta știe
de câte ori i‑ai blestemat și tu pe alții.
23 Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune.
Am zis: „Voi fi înțelept”,
dar înțelepciunea a rămas departe de mine.
24 Ce există este departe și nespus de adânc :
cine îi poate găsi sensul ?
25 Mi‑am întors inima să cunosc și să cercetez
și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor
și să pricep nebunia răutății
și rătăcirea prostiei.
26 Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia aceea
a cărei inimă este o cursă și un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27 Iată ce am găsit – zice Eclesiastul –
cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pricep;
28 iată ce‑mi caută și acum sufletul și n‑am găsit:
într‑o mie am găsit un bărbat,
dar o femeie între toate acestea n‑am găsit.
29 Numai iată ce am găsit:
că Dumnezeu i‑a făcut pe oameni cinstiți,
dar ei umblă cu multe intrigi.