Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 După aceea, Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis:
‒ Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare pentru Mine în deșert“.
2 Dar Faraon a răspuns:
‒ Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.
3 Atunci ei au zis:
‒ Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în deșert, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie.
4 Dar regele Egiptului le-a zis:
‒ Moise și Aaron, de ce distrageți poporul de la muncă? Întoarceți-vă la treburile voastre!
5 Apoi Faraon a zis:
‒ Iată cât de numeros este acum poporul țării, și voi vreți să-l opriți de la lucru!
6 În aceeași zi, Faraon le-a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor acestuia, zicând: 7 „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte! Să se ducă ei înșiși să-și adune paie. 8 Totuși, veți cere de la ei același număr de cărămizi pe care îl făceau înainte. Nu veți scădea nimic din el, căci sunt leneși. De aceea strigă, zicând: «Lasă-ne să plecăm, ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!». 9 Să li se îngreuneze lucrul acestor oameni, ca să se ocupe de el și să nu mai fie distras de cuvinte mincinoase“.
10 Asupritorii poporului și supraveghetorii lui au ieșit și au anunțat poporul, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie. 11 Mergeți voi înșivă și adunați-vă paie de oriunde găsiți, însă să știți că norma voastră nu va fi micșorat㻓. 12 Poporul s-a răspândit prin toată țara Egiptului ca să adune miriște în loc de paie. 13 Asupritorii îi grăbeau, zicând: „Terminați-vă lucrările, norma zilnică, la fel ca atunci când erau paie!“. 14 Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n-ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care-o făceați înainte?“.
15 Atunci supraveghetorii fiilor lui Israel au venit și s-au plâns lui Faraon, zicând:
‒ De ce te porți așa cu slujitorii tăi? 16 Nu li se mai dau paie slujitorilor tăi și totuși ni se spune: „Faceți cărămizi!“. Iată că slujitorii tăi sunt bătuți, dar vina este a poporului tău.
17 Faraon a răspuns:
‒ Leneșilor! Asta sunteți, niște leneși! De aceea ziceți: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului“. 18 Și acum, plecați și munciți! Nu vi se vor mai da paie, dar va trebui să faceți același număr de cărămizi.
19 Supraveghetorii fiilor lui Israel și-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus: „Nu vi se va micșora norma zilnică de cărămizi!“. 20 Când au ieșit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise și cu Aaron, care stăteau acolo ca să-i întâmpine. 21 Ei le-au zis: „Domnul să Se uite la voi și să judece, pentru că ne-ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă“.
22 Atunci Moise s-a întors la Domnul și L-a întrebat:
‒ Stăpâne, de ce ai adus rău peste acest popor? De ce m-ai trimis? 23 De când am venit și i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut și mai mult rău poporului, iar Tu nu Ți-ai eliberat nicidecum poporul.
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 După aceea, Moise și Aaron s‑au dus și i‑au spus lui Faraon: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Lasă‑Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare în cinstea Mea, în pustiu!»” 2 Faraon a răspuns: „Cine este DOMNUL, ca să ascult de glasul Lui și să‑l las pe Israel să plece? Eu nu‑l cunosc pe DOMNUL și nici nu‑l voi lăsa pe Israel să plece.” 3 Ei au zis: „Ne‑am întâlnit cu Dumnezeul evreilor. Dă‑ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, pentru a aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie!” 4 Și împăratul Egiptului le‑a zis: „Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucrările lui? Plecați la muncile voastre!”
5 Faraon a zis: „Iată, acum poporul s‑a înmulțit în țară, iar voi vreți să‑l opriți de la muncile lui?” 6 Și chiar în ziua aceea, Faraon le‑a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor: 7 „Să nu le mai dați fiilor lui Israel paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte, ci să se ducă să‑și strângă singuri paie! 8 Dar să le cereți același număr de cărămizi pe care‑l făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din el, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: «Lasă‑ne să aducem jertfe Dumnezeului nostru!» 9 Să le fie îngreunată munca, așa încât să aibă ce lucra și să nu se mai ia după cuvinte înșelătoare!”
10 Asupritorii poporului și supraveghetorii au venit și au spus poporului astfel: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie; 11 duceți‑vă să vă luați paie singuri de unde veți găsi, dar nu vi se va scădea nimic din munca voastră!»” 12 Poporul s‑a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13 Asupritorii lor îi sileau, zicând: „Terminați‑vă lucrările zi de zi, ca atunci când erau paie!” 14 Iar supraveghetorii fiilor lui Israel, puși peste ei de asupritorii lui Faraon, erau bătuți și li se zicea: „De ce n‑ați terminat nici ieri, nici azi numărul de cărămizi pe care le aveați de făcut, la fel ca înainte?”
15 Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au dus și s‑au plâns lui Faraon, zicând: „De ce te porți așa cu robii tăi? 16 Robilor tăi nu li se mai dau paie, și totuși ni se spune cu privire la cărămizi: «Faceți‑le!» Iată, robii tăi sunt bătuți, iar poporul tău este scos vinovat.” 17 El a răspuns: „Sunteți niște leneși! Niște leneși! De aceea ziceți voi: «Haidem să aducem jertfe DOMNULUI!» 18 Acum, mergeți și lucrați; nu vi se vor da paie, dar veți face același număr de cărămizi!”
19 Supraveghetorii fiilor lui Israel s‑au văzut la strâmtoare, fiindcă li se zicea: „Să nu scădeți nimic din numărul cărămizilor voastre, din sarcina de zi cu zi!” 20 Când au ieșit de la Faraon, s‑au întâlnit cu Moise și Aaron, care îi așteptau, 21 și le‑au zis: „DOMNUL să vă vadă și să vă judece, fiindcă voi ne‑ați făcut de ocară înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui și le‑ați pus în mână sabia ca să ne omoare.” 22 Moise s‑a întors la DOMNUL și a zis: „Stăpâne, de ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? De ce m‑ai trimis astfel? 23 De când m‑am dus la Faraon ca să‑i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n‑ai izbăvit nicidecum poporul Tău.”