Pavel acceptat de apostoli
1 Apoi, după paisprezece ani, m-am dus din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l și pe Titus cu mine. 2 M-am dus acolo, în urma unei descoperiri, și le-am arătat Evanghelia pe care o predic eu printre neevrei. Le-am arătat-o doar celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, 4 din cauza fraților falși strecurați printre noi, care s-au furișat printre noi ca să pândească libertatea pe care o avem în Cristos Isus și să ne înrobească. 5 Nu am cedat și nu ne-am supus lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână la voi.
6 Cei ce erau priviți ca fiind ceva (orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: la Dumnezeu nu există favoritism), deci ei, cei ce erau priviți ca fiind ceva, nu mi-au adăugat nimic. 7 Dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredințat Evanghelia pentru cei necircumciși, așa cum lui Petru i s-a încredințat Evanghelia pentru cei circumciși, 8 (fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumciși, a lucrat, de asemenea, și în mine, făcându-mă apostol pentru neevrei) 9 deci, când Iacov, Chifa și Ioan, care erau priviți ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au făcut o înțelegere cu mine și cu Barnabas, ca noi să mergem la neevrei, iar ei la cei circumciși. 10 Au cerut doar să ne aducem aminte de cei săraci, lucru pe care, de altfel, eram dornic să-l fac.
Pavel îl confruntă pe Chifa
11 Însă când a venit Chifa în Antiohia, m-am împotrivit lui pe față, pentru că era de condamnat. 12 Căci înainte să vină unii din partea lui Iacov, el obișnuia să mănânce împreună cu neevreii, dar, când au venit ei, s-a retras și s-a separat, temându-se de cei circumciși. 13 Și ceilalți iudei s-au unit cu el în această ipocrizie, astfel încât chiar și Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor.
14 Când am văzut că ei nu trăiesc drept, potrivit cu adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neevreii și nu ca iudeii, cum de obligi neevreii să trăiască asemenea iudeilor?“.
15 Noi, care suntem iudei prin naștere, și nu păcătoși dintre neevrei, 16 știm că un om nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Cristos Isus. De aceea și noi am crezut în Isus ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, și nu prin faptele Legii, deoarece niciun om nu va fi îndreptățit prin faptele Legii.
17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Cristos, noi înșine am fost găsiți păcătoși, este oare Cristos un slujitor al păcatului? În niciun caz! 18 Căci, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă dovedesc a fi unul care încalcă Legea .
19 Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos 20 și nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine, iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu, căci, dacă dreptatea se primește prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.
Recunoașterea slujbei lui Pavel de către ceilalți apostoli
1 Apoi, după paisprezece ani, m‑am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și l‑am luat cu mine și pe Tit. 2 M‑am suit în urma unei descoperiri și – deoparte, celor mai cu vază – le‑am prezentat Evanghelia pe care o propovăduiesc printre neamuri, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici măcar Tit, care era cu mine, deși era grec, n‑a fost silit să se circumcidă. 4 Tulburarea s‑a ivit din pricina fraților prefăcuți, furișați printre noi , care s‑au strecurat ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne ia în robie. 5 Dar n‑am cedat și nu ne‑am supus lor nicio clipă măcar , pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6 Cei considerați ca fiind cineva (oricine ar fi fost ei, îmi este indiferent; Dumnezeu nu caută la fața oamenilor), cei cu vază, așadar, nu mi‑au adăugat nimic. 7 Dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși 8 (căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor circumciși făcuse și din mine apostolul neamurilor ), 9 și când au recunoscut harul care‑mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi , ne‑au întins mie și lui Barnaba mâna dreaptă în semn de colaborare, pentru ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși. 10 Numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m‑am și străduit să fac.
Pavel îl înfruntă pe Petru în Antiohia
11 Dar când a venit Chifa în Antiohia, l‑am înfruntat fățiș, căci era de osândit: 12 înainte de venirea unora de la Iacov, mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s‑a retras și s‑a ținut deoparte, fiindcă se temea de cei circumciși. 13 Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, încât până și Barnaba s‑a lăsat atras în fățărnicia lor. 14 Când am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i‑am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, nu ca un iudeu, cum de îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască precum iudeii?” 15 Noi suntem iudei din naștere, nu păcătoși dintre neamuri. 16 Dar fiindcă știm că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos, nu prin faptele Legii, fiindcă prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptățit. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fi noi înșine găsiți păcătoși , atunci devine oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc iarăși ceea ce am dărâmat, mă dovedesc călcător de Lege. 19 Însă eu, prin Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă prin Lege se capătă dreptatea, atunci degeaba a murit Hristos.