Distrugerea Sodomei și a Gomorei
1 Cei doi mesageri au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine și s-a plecat cu fața la pământ.
2 Apoi le-a zis:
‒ Stăpânii mei, iată, întoarceți-vă, vă rog, la casa slujitorului vostru, înnoptați aici și spălați-vă picioarele. Mâine dimineață vă veți scula și vă veți continua drumul.
Ei i-au răspuns:
‒ Nu, ci vom înnopta în piață.
3 Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors la el și au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceștia au mâncat.
4 Dar înainte să se culce ei, toți bărbații din toate colțurile cetății Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa.
5 Ei l-au strigat pe Lot și l-au întrebat:
‒ Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să ne culcăm cu ei.
6 Lot a ieșit la ei la intrare, a închis ușa după el 7 și a zis:
‒ Vă rog, fraților, nu faceți răul acesta! 8 Iată-le pe cele două fete ale mele, care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat. Lăsați-mă, vă rog, să vi le aduc afară, și faceți-le ce vreți. Dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească la umbra acoperișului meu.
9 Însă ei au zis:
‒ Dă-te la o parte!
Apoi au zis:
‒ Omul acesta a venit aici ca străin, iar acum face pe judecătorul! Ei bine, ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.
Ei l-au împins cu putere pe Lot și s-au apropiat să spargă ușa. 10 Dar bărbații dinăuntru și-au întins mâinile, l-au tras pe Lot la ei, în casă, și au încuiat ușa. 11 Iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceștia se chinuiau să găsească ușa. 12 Atunci acei bărbați i-au zis lui Lot: „Cine mai este cu tine aici? Gineri, fii, fiice și pe oricine mai ai în cetate, scoate-i din acest loc! 13 Căci urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“. 14 Atunci Lot a ieșit și le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți cu fetele sale: „Ridicați-vă și ieșiți din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea“. Dar el era, în ochii ginerilor săi, ca unul care glumește.
15 Când s-au ivit zorii, mesagerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică-te și ia-ți soția și pe cele două fete ale tale care se află aici, ca nu cumva să fii spulberat când cetatea va fi pedepsită“. 16 Dar el întârzia. Atunci bărbații aceia i-au apucat de mână, pe el, pe soția lui și pe cele două fete ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I-a fost milă de el.
17 Imediat ce i-au scos afară, unul dintre ei a zis:
‒ Scapă-ți viața! Nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Scapă la munte, ca nu cumva să fii spulberat.
18 Lot le-a zis:
‒ Nu, Stăpâne, Te rog! 19 Iată, slujitorul Tău a găsit bunăvoință înaintea Ta, și Tu ai arătat o mare îndurare față de mine, salvându-mi viața. Nu pot să fug însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri. 20 Iată, cetatea aceasta este aproape, ca să fug acolo, și este mică. Te rog, lasă-mă să fug acolo! Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată.
21 El a zis:
‒ Iată că-ți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22 Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.
De aceea cetatea a fost numită Țoar. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24 Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la Domnul. 25 Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ. 26 Soția lui Lot, care se afla în spatele lui, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare.
27 Avraam s-a sculat dimineață, s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului 28 și a privit în jos spre Sodoma și Gomora și spre toată regiunea aceea. S-a uitat, și iată că un fum gros, ca fumul unui cuptor, se ridica de pe pământ.
Lot și cele două fete ale sale
29 Când a distrus Dumnezeu cetățile din câmpie, Și-a adus aminte de Avraam și l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot. 30 Apoi Lot a plecat din Țoar și a locuit pe munte împreună cu cele două fete ale sale, pentru că se temea să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră împreună cu cele două fete ale sale. 31 Cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu este niciun bărbat pe pământ care să intre la noi, după obiceiul întregului pământ. 32 Vino să-l facem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. 33 Astfel, l-au făcut pe tatăl lor să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 În ziua următoare, cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Iată, noaptea trecută m-am culcat eu cu tatăl meu. Hai să-i dăm vin și în noaptea aceasta. Apoi te vei duce și te vei culca și tu cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. 35 Ele l-au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat. 36 Astfel, cele două fete ale lui Lot au rămas însărcinate prin tatăl lor. 37 Cea întâi născută a dat naștere unui fiu, căruia i-a pus numele Moab. El este tatăl moabiților de astăzi. 38 Cea tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El este tatăl fiilor lui Amon de astăzi.
Cei doi îngeri, la Sodoma
1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, pe când Lot ședea la poarta Sodomei. Când i‑a văzut, Lot s‑a ridicat să‑i întâmpine și s‑a plecat cu fața la pământ. 2 Apoi a zis: „Vă rog, domnii mei , abateți‑vă pe la casa robului vostru, ca să petreceți noaptea și să vă spălați picioarele; apoi vă veți scula devreme și vă veți vedea de drum.” „Nu ”, i‑au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în piață.” 3 Dar Lot s‑a rugat mult de ei, până au venit și au intrat în casa lui. I‑a ospătat, a copt azime și au mâncat. 4 Dar înainte ca ei să se culce, oamenii din cetate, bărbații Sodomei, poporul din toate colțurile cetății, de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa. 5 L‑au chemat pe Lot și i‑au zis: „Unde sunt bărbații care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate‑i afară la noi, ca să‑i cunoaștem !” 6 Lot a ieșit la ei, la intrare, a încuiat ușa după el 7 și le‑a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie! 8 Iată , am două fete care n‑au cunoscut bărbat; am să vi le aduc afară și le veți face după cum veți găsi de cuviință! Numai acestor bărbați să nu le faceți nimic, căci au venit sub adăpostul acoperișului meu.” 9 Dar ei au strigat: „La o parte!” Și au adăugat: „Omul acesta locuiește aici ca străin, iar acum face pe judecătorul ! Ei bine, ție o să‑ți facem mai rău decât lor!” Și, îmbrâncindu‑l pe Lot din toate părțile , s‑au apropiat să spargă ușa. 10 Dar cei din casă au întins mâna, l‑au tras pe Lot înăuntru și au încuiat ușa. 11 Iar pe oamenii care erau la intrarea casei i‑au lovit cu orbire , de la mic la mare, încât nu reușeau să găsească intrarea.
Nimicirea Sodomei și Gomorei
12 Străinii aceia i‑au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Ginere, fii și fiice, toți cei pe care‑i ai în cetate – scoate‑i din locul acesta, 13 fiindcă îl vom nimici, căci mare este strigătul împotriva ei înaintea DOMNULUI, și DOMNUL ne‑a trimis să nimicim cetatea!” 14 Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, cei care le luaseră pe fiicele sale: „Sculați‑vă ”, le‑a zis el, „ieșiți din locul acesta, căci DOMNUL va nimici cetatea!” Dar ginerilor li se părea că glumește.
15 În revărsatul zorilor, îngerii l‑au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală‑te , ia‑ți nevasta și pe cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri și tu când va fi pedepsită cetatea.” 16 Fiindcă el zăbovea, bărbații i‑au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fiice ale sale – pentru mila DOMNULUI ce era peste el – i‑au scos și i‑au lăsat afară din cetate. 17 Și pe când îi scoteau afară, i‑au zis lui Lot: „Scapă‑ți viața ! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești nicăieri în câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!”
18 Lot a răspuns: „O, nu , domnul meu! 19 Iată, robul tău a căpătat trecere în ochii tăi și mi‑ai făcut mare har păstrându‑mă în viață! Dar nu voi putea să scap la munte, ca să nu mă ajungă prăpădul, și voi pieri! 20 Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug într‑acolo și este mică. De‑aș putea scăpa într‑acolo – e o cetate mică, nu‑i așa? – ca să rămân în viață!” 21 Îngerul i‑a zis: „Iată, îți fac și favoarea aceasta și nu voi spulbera cetatea de care vorbești. 22 Grăbește‑te și scapă într‑acolo, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” (De aceea cetatea a primit numele Țoar .)
23 Răsărise soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24 Atunci, DOMNUL a plouat peste Sodoma și peste Gomora cu pucioasă și foc de la El din cer. 25 A spulberat cetățile acelea, toată câmpia, pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ. 26 Nevasta lui Lot s‑a uitat înapoi și s‑a prefăcut într‑un stâlp de sare.
27 Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață și s‑a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. 28 S‑a uitat în vale spre Sodoma și Gomora și spre toată fața câmpiei; s‑a uitat și, iată, din ținutul acela se ridica un fum gros, ca fumul unui cuptor.
29 Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, și‑a adus aminte de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a spulberat cetățile în care locuise Lot.
Beția și incestul lui Lot
30 Lot s‑a suit din Țoar și a locuit în munte cu cele două fiice ale sale, căci s‑a temut să locuiască în Țoar. Au locuit într‑o peșteră: el și cele două fiice ale sale. 31 Cea mare i‑a zis mezinei: „Tatăl nostru este bătrân și în ținutul acesta nu mai este niciun bărbat care să intre la noi, cum se obișnuiește în toată lumea. 32 Hai să‑i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” 33 Astfel, i‑au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea, apoi cea mare a intrat și s‑a culcat cu tatăl ei, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
34 A doua zi, cea mare i‑a zis mezinei: „Iată, eu m‑am culcat noaptea trecută cu tatăl meu. Să‑i dăm să bea vin și la noapte, apoi intră și culcă‑te cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!” 35 I‑au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi mezina s‑a dus și s‑a culcat cu el, dar el n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat.
36 Cele două fiice ale lui Lot au rămas astfel însărcinate cu tatăl lor. 37 Cea mare a născut un fiu și i‑a pus numele Moab ; el este strămoșul Moabului de astăzi. 38 Mezina a născut și ea un fiu și i‑a pus numele Ben‑Ammi ; el este strămoșul fiilor lui Amon de astăzi.