Căderea în păcat și consecințele ei
1 Șarpele era mai viclean decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse Domnul Dumnezeu.
El i-a zis femeii:
‒ A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“?
2 Femeia i-a răspuns șarpelui:
‒ Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, 3 dar, despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți“.
4 Dar șarpele i-a zis femeii:
‒ Sigur nu veți muri! 5 Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.
6 Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I-a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. 7 Atunci li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că sunt goi. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut învelitori.
8 Când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea zilei, Adam și soția lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9 Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis:
‒ Unde ești?
10 El a răspuns:
‒ Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m-am ascuns.
11 El a zis:
‒ Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?
12 Omul a răspuns:
‒ Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.
13 Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:
‒ Ce-ai făcut?
Femeia a răspuns:
‒ Șarpele m-a înșelat și am mâncat.
14 Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat ești tu între toate vitele
și între toate vietățile de pe câmp.
Vei umbla pe pântec
și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.
15 Voi pune dușmănie între tine și femeie,
între descendenții tăi și descendenții ei.
Descendenții ei îți vor zdrobi capul,
iar tu le vei zdrobi călcâiul“.
16 Femeii i-a zis:
„Voi face ca durerile nașterii să-ți fie mari;
cu durere vei naște copii.
Dorința ta va fi împotriva soțului tău,
dar el va stăpâni peste tine“ .
17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el»,
blestemat este pământul din cauza ta.
Cu durere îți vei lua hrana din el
în toate zilele vieții tale.
18 Spini și mărăcini îți va da,
iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19 Cu sudoarea frunții tale
îți vei mânca pâinea,
până când te vei întoarce în pământ,
pentru că din el ai fost luat.
Căci țărână ești
și în țărână te vei întoarce“.
20 Adam i-a pus soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i-a îmbrăcat. 22 Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“. 23 Astfel, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe om afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 După ce l-a alungat pe om, a pus în partea de est a grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie arzătoare care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.
1 Șarpele , însă, era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din orice pom din grădină?” 2 Femeia i‑a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul oricărui pom din grădină. 3 Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»” 4 Atunci, șarpele i‑a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri! 5 Dimpotrivă, Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând ce este bine și ce este rău.”
6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, că era o încântare pentru ochi și că era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat . Apoi i‑a dat și bărbatului ei , care a mâncat și el . 7 Atunci li s‑au deschis amândurora ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut șorțuri din ele.
Urmările păcatului în lume
8 Când au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, omul și femeia lui s‑au ascuns de fața Lui printre pomii din grădină. 9 Dar DOMNUL Dumnezeu a început să‑l strige pe om și i‑a zis: „Unde ești?” 10 El a răspuns: „Ți‑am auzit glasul în grădină și mi‑a fost frică , pentru că sunt gol, așa că m‑am ascuns.” 11 Și DOMNUL Dumnezeu i‑a zis: „Cine ți‑a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine , ea mi‑a dat din pom și am mâncat.” 13 Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia I‑a răspuns: „Șarpele m‑a amăgit și am mâncat din pom.”
14 DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui:
„Fiindcă ai făcut lucrul acesta,
blestemat să fii între toate animalele
și între toate fiarele câmpului;
pe pântece să te târăști
și țărână să mănânci
în toate zilele vieții tale!
15 Vrăjmășie voi pune între tine și femeie,
între sămânța ta și sămânța ei .
Sămânța ei îți va zdrobi capul,
iar tu îi vei străpunge călcâiul.”
16 Femeii i‑a zis:
„Îți voi da suferință multă și sarcină grea;
cu durere vei naște copii,
și dorința ta se va ține după bărbatul tău,
iar el va stăpâni peste tine.”
17 Lui Adam i‑a zis:
„Fiindcă ai ascultat de glasul femeii tale
și ai mâncat din pomul
din care îți poruncisem să nu mănânci,
blestemat va fi pământul din pricina ta.
Cu trudă îți vei scoate hrana din el
în toate zilele vieții tale;
18 spini și pălămidă îți va da
și vei mânca iarba de pe câmp.
19 În sudoarea feței îți vei mânca pâinea,
până te vei întoarce în pământ,
fiindcă din el ai fost luat;
căci țărână ești
și în țărână te vei întoarce!”
20 Omul i‑a pus femeii sale numele Eva , căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21 DOMNUL Dumnezeu le‑a făcut lui Adam și femeii lui haine din piele și i‑a îmbrăcat cu ele.
22 DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată , omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci!” 23 De aceea, DOMNUL Dumnezeu l‑a alungat din grădina Eden ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Astfel l‑a izgonit El pe om; iar la răsăritul grădinii Eden a pus niște heruvimi care să învârtă o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul spre pomul vieții.