O mântuire atât de mare
1 De aceea trebuie să dăm și mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu ne depărtăm de ele . 2 Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și-a primit o răsplată dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare, care, după ce a fost vestită la început prin Domnul, ne-a fost confirmată de către cei ce L-au auzit, 4 în timp ce Dumnezeu Însuși susținea mărturia lor prin semne, minuni și diferite lucrări puternice și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui?
Isus, asemenea fraților Săi
5 Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6 ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând:
„Ce este omul, ca să-Ți amintești de el,
sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
7 Tu l-ai făcut inferior îngerilor pentru puțin timp
și l-ai încoronat cu glorie și cu onoare;
8 i-ai supus totul“ .
Căci, atunci când i-a supus totul, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că totul îi este supus. 9 Însă pe Acela Care a fost făcut inferior îngerilor pentru puțină vreme, adică pe Isus, Îl vedem acum încoronat cu glorie și onoare datorită morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.
10 Într-adevăr, pentru a-i duce pe mulți fii la glorie, Cel pentru Care și prin Care sunt toate a considerat potrivit să-L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu-I este rușine să-i numească „frați“, 12 zicând:
„Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării“ .
13 Și, din nou:
„Îmi voi pune încrederea în El!“ .
Și, din nou, El spune :
„Iată-ne, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“ .
14 Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, 15 și să-i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte. 16 Căci, desigur, El nu vine în ajutorul îngerilor, ci în ajutorul descendenților lui Avraam. 17 De aceea El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului. 18 Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să-i ajute pe cei care sunt ispitiți.
Mântuirea cea mare
1 De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele . 2 Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice abatere și orice neascultare și‑au primit pedeapsa cuvenită, 3 cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4 fiind adeverită de Dumnezeu cu semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt , împărțite după voia Sa?
Căpetenia mântuirii
5 Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:
Ce este omul ca să‑Ți aduci aminte de el
sau fiul omului ca să‑l cercetezi ?
7 L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,
cu slavă și cinste l‑ai încununat,
[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]
8 toate le‑ai supus sub picioarele lui.
Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu vedem că i‑ar fi supuse toate. 9 Dar Îl vedem pe Acela care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri , adică pe Isus, încununat cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți.
10 Se cuvenea ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească prin suferințe pe întemeietorul mântuirii lor. 11 Căci Cel care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur ; de aceea, nu‑I este rușine să‑i numească frați, 12 ci zice:
Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.
13 Și iarăși:
Îmi voi pune încrederea în El.
Și iarăși:
Iată, eu și copiii pe care mi i‑a dat Dumnezeu!
14 Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El a fost părtaș la ele, pentru ca , prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15 și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții , erau ținuți în robie toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, trebuia să Se asemene fraților Săi în toate privințele , ca să devină un mare‑preot îndurător și credincios înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. 18 Căci , întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.