Un levit și țiitoarea lui
1 În zilele acelea, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim își luase o țiitoare din Betleemul lui Iuda. 2 Dar țiitoarea s-a mâniat pe el și s-a întors la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3 Soțul ei s-a ridicat și s-a dus la ea ca să-i vorbească pe placul inimii ei și s-o aducă înapoi. Era însoțit de slujitorul său și de o pereche de măgari. Ea l-a adus în locuința tatălui ei, iar tatăl fetei l-a primit cu bucurie când l-a văzut. 4 Socrul său, tatăl fetei, l-a convins să mai rămână și, astfel, levitul a rămas la el timp de trei zile. Au mâncat, au băut și au înnoptat acolo.
5 În a patra zi, s-au sculat dimineață și s-au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să-ți refaci puterile, și apoi veți pleca!“. 6 Astfel, ei au rămas, au mâncat și au băut din nou împreună. Tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Te rog, binevoiește să înnoptezi aici și înveselește-ți inima!“. 7 Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l-a convins să rămână. Astfel, el s-a întors și a înnoptat din nou acolo. 8 În a cincea zi, s-a sculat dimineață ca să plece, dar tatăl fetei a zis: „Te rog, mai stai la mine ca să-ți refaci puterile! Rămâneți la mine până la miezul zilei!“. Și au mâncat amândoi.
9 După aceea, bărbatul s-a ridicat ca să plece împreună cu slujitorul și cu țiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: „Iată, ziua aproape a trecut; se apropie seara! Te rog, înnoptează aici! Iată, ziua este pe sfârșite. Înnoptează aici, te rog, și înveselește-ți inima! Mâine te vei scula dimineață ca să pornești la drum, și vei pleca acasă“. 10 Dar bărbatul n-a vrut să mai înnopteze acolo, ci s-a ridicat și a plecat. El a ajuns până în dreptul Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea sa. 11 Când erau aproape de Iebus, nu mai era mult din ziuă.
Slujitorul i-a zis stăpânului său:
‒ Vino, te rog, să ne abatem spre cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo.
12 Dar stăpânul lui i-a răspuns:
‒ Nu ne vom abate spre o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt dintre fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghiva.
Apoi i-a zis slujitorului său:
13 ‒ Vino să ne apropiem de unul dintre aceste locuri și să înnoptăm în Ghiva sau în Rama.
14 Și au plecat mai departe. Când erau aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea. 15 Ei s-au îndreptat într-acolo, ca să intre și să înnopteze în Ghiva. Au intrat și s-au oprit în piața cetății, dar nimeni nu i-a invitat acasă ca să rămână peste noapte. 16 Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți.
17 Când și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății, bătrânul i-a zis:
‒ Încotro mergi și de unde vii?
18 El i-a răspuns:
‒ Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui, 19 deși avem paie și nutreț pentru măgarii noștri, avem pâine și vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi, așa că nu ne lipsește nimic.
20 Bătrânul i-a zis:
‒ Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piață.
21 I-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut. 22 În timp ce-și înveseleau ei inimile, iată că niște bărbați din cetate, niște oameni de nimic, au înconjurat casa și au bătut la ușă.
Ei l-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, zicând:
‒ Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne culcăm cu el.
23 Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le-a răspuns:
‒ Fraților, vă rog, nu fiți răi. Omul acesta a venit în casa mea. Nu comiteți fapta aceasta spurcată! 24 Iată, am o fată fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele. Înjosiți-le și faceți-le ce vreți, dar nu comiteți cu omul acesta o astfel de faptă spurcată!
25 Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul și-a înșfăcat țiitoarea și le-a scos-o afară. Ei s-au culcat cu ea și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când s-au ivit zorii, au lăsat-o să plece.
26 La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă. 27 Dimineața, stăpânul ei s-a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Și iată că femeia, țiitoarea sa, era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag. 28 El i-a zis: „Ridică-te și hai să mergem!“. Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat către casă.
29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și-a apucat țiitoarea și a tăiat-o, bucată cu bucată, în douăsprezece părți, pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israel. 30 Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când au ieșit fiii lui Israel din țara Egiptului și până în ziua aceasta. Gândiți-vă la această faptă, sfătuiți-vă și spuneți ce-i de făcut!“.
Depravarea locuitorilor din Ghibea
1 Pe vremea când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea ținutului muntos al lui Efraim și‑a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2 Țiitoarea s‑a mâniat pe el și l‑a părăsit; s‑a dus la casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas patru luni. 3 Bărbatul ei s‑a ridicat și s‑a dus după ea, ca să‑i vorbească de la inimă la inimă și s‑o aducă înapoi. Îl avea cu el pe slujitorul lui și o pereche de măgari. Ea l‑a primit în casa tatălui ei și, când l‑a văzut, tatăl tinerei l‑a întâmpinat cu bucurie. 4 Socrul său, tatăl tinerei, a stăruit de el, așa că a mai rămas trei zile la el. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo.
5 A patra zi, s‑au trezit dis‑de‑dimineață și levitul s‑a pregătit de plecare. Dar tatăl tinerei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă ; și apoi veți pleca.” 6 S‑au așezat deci și au mâncat și au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei i‑a zis bărbatului: „Te rog, înnoptează aici, ca să ți se veselească inima!” 7 Bărbatul s‑a ridicat să plece, dar socrul său a stăruit de el, așa că a rămas și a înnoptat acolo.
8 În ziua a cincea, s‑a trezit dis‑de‑dimineață cu gând să plece. Atunci, tatăl tinerei i‑a zis: „Întărește‑ți mai întâi inima, te rog, și zăbovește până mai spre seară!” Și au mâncat amândoi. 9 Iar când bărbatul s‑a ridicat să plece, cu țiitoarea și slujitorul lui, socrul său, tatăl tinerei, i‑a zis: „Iată, este pe înserat! Înnoptează aici; iată, ziua s‑a dus, înnoptează aici, ca să ți se veselească inima; mâine vă veți trezi dis‑de‑dimineață, veți porni pe drumul vostru și te vei duce la cortul tău!” 10 Bărbatul n‑a vrut să mai rămână peste noapte, ci s‑a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebus (adică Ierusalim), cu perechea de măgari înșeuați și cu țiitoarea lui. 11 Când s‑au apropiat de Iebus, era spre seară. Slujitorul i‑a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne abatem din drum spre cetatea aceasta a iebusiților și să înnoptăm în ea!” 12 Stăpânul său i‑a răspuns: „Nu putem să ne abatem din drum spre o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israel, ci vom merge până la Ghibea.” 13 I‑a mai zis slujitorului său: „Haidem să ne apropiem de unul dintre locurile acestea, Ghibea sau Rama , și să înnoptăm acolo!” 14 Au trecut de Iebus și au mers mai departe. Apunea soarele când au ajuns lângă Ghibea, care este a lui Beniamin.
15 S‑au îndreptat într‑acolo, ca să se ducă să înnopteze în Ghibea. Levitul a intrat și s‑a așezat în piața cetății. Nu s‑a găsit nimeni care să‑i primească în casă pentru înnoptat. 16 Și iată că un bătrân se întorcea seara de la muncile câmpului. (Omul acesta era din ținutul muntos al lui Efraim, locuia la Ghibea, însă oamenii locului erau beniamiți.) 17 El a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i‑a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” 18 El i‑a răspuns: „Călătorim din Betleemul lui Iuda până la marginea ținutului muntos al lui Efraim, de unde sunt. Am fost în Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa DOMNULUI, dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19 Avem însă și paie, și nutreț pentru măgarii noștri; avem de asemenea pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru slujitorul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” 20 Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Eu voi îngriji de toate nevoile tale, numai să nu înnoptezi în piață!” 21 L‑a dus în casă și a dat nutreț la măgari. Ei și‑au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut.
22 Pe când își veseleau inima, iată că oamenii din cetate, niște oameni de nimic , au înconjurat casa și au început să lovească în ușă. I‑au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate‑l pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem !” 23 Stăpânul casei a ieșit la ei și le‑a zis: „Nu, fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta! 24 Iată‑le pe fiica mea fecioară și pe țiitoarea lui! Le voi aduce afară; necinstiți‑le pe ele și faceți‑le ce vă va plăcea! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită!” 25 Însă oamenii aceia n‑au vrut să‑l asculte. Atunci, omul și‑a luat țiitoarea și le‑a adus‑o afară. Ei au necinstit‑o , au batjocorit‑o toată noaptea până dimineața și i‑au dat drumul în zorii zilei. 26 Când se lumina de ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei, unde a rămas până la ziuă.
27 Dimineața, bărbatul ei s‑a trezit, a deschis ușa casei și a ieșit ca să‑și vadă mai departe de drum. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, zăcea la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28 El i‑a zis: „Ridică‑te și haidem să mergem!” Dar n‑a primit niciun răspuns. Atunci, bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat de îndată spre casă. 29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat‑o pe țiitoarea lui și a tăiat‑o bucată cu bucată în douăsprezece părți, pe care le‑a trimis în tot ținutul lui Israel. 30 Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți‑vă și vorbiți!”