Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-10Mc. 16:1-8Lc. 24:1-12)1 Dar, în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. 2 A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!“. 3 Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s-au dus la mormânt. 4 Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Când s-a aplecat să se uite înăuntru , a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, 7 dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într-un loc separat. 8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9 (Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți) . 10 Apoi ucenicii s-au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
(Mt. 28:9-10Mc. 16:9-11)11 Maria însă, stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt 12 și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.
13 Ei au întrebat-o:
‒ Femeie, de ce plângi?
Ea le-a răspuns:
‒ Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus!
14 După ce a spus acestea, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo , dar nu știa că este Isus.
15 Isus a întrebat-o:
‒ Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?
Crezând că este grădinarul, ea I-a zis:
‒ Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și eu Îl voi lua!
16 Isus i-a zis:
‒ Maria!
Ea s-a întors și I-a zis în ebraică:
‒ Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule!“)
17 Isus i-a zis:
‒ Nu Mă ține, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la frații Mei și spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“.
18 Maria Magdalena s-a dus și i-a anunțat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“. Și le-a spus cuvintele pe care i le-a zis Isus .
Isus Se arată ucenicilor
(Mt. 28:16-20Mc. 16:14-18Lc. 24:36-49)19 În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce, acolo unde se aflau ucenicii, ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. 20 Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile Sale și coasta Sa . Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“. 22 Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! 23 Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute“.
Necredința lui Toma
24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalți ucenici i-au zis:
‒ L-am văzut pe Domnul!
Dar el le-a zis:
‒ Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!
Isus i Se arată lui Toma
26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.
27 Apoi i-a zis lui Toma:
‒ Adu-ți degetul aici și privește-Mi mâinile! Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!
28 Toma a răspuns și I-a zis:
‒ Domnul meu și Dumnezeul meu!
29 Isus i-a zis:
‒ Ai crezut pentru că M-ai văzut? Fericiți sunt cei ce n-au văzut și au crezut!
Scopul scrierii acestei cărți
30 Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. 31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.
Învierea lui Isus Hristos
(Matei 28:1‑10. Marcu 16:1‑8. Luca 24:1‑12)1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s‑a dus dis‑de‑dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2 A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care‑l iubea Isus, și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus.” 3 Petru și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt. 4 Au început să alerge amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 S‑a aplecat și a văzut fâșiile de pânză jos, dar n‑a intrat. 6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos. 7 Iar ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci deoparte, înfășurat într‑un loc. 8 Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9 Căci tot nu pricepeau Scriptura – că Isus trebuia să învie din morți. 10 Apoi, ucenicii s‑au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
(Marcu 16:9‑11)11 Maria însă stătea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt. 12 Și a văzut doi îngeri în alb șezând unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap și altul la picioare. 13 „Femeie”, i‑au zis ei, „de ce plângi?” Ea le‑a răspuns: „Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus.” 14 După ce a zis aceste vorbe, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus. 15 „Femeie” , i‑a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I‑a zis: „Domnule, dacă L‑ai luat tu, spune‑mi unde L‑ai pus, și mă voi duce să‑L iau!” 16 Isus i‑a zis: „Marie!” Ea s‑a întors și I‑a zis în evreiește: „Rabbuní!” (adică „Învățătorule!”). 17 „Nu Mă ține” , i‑a zis Isus, „căci încă nu M‑am suit la Tatăl [Meu]. Ci du‑te la frații Mei și spune‑le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»!” 18 Maria Magdalena s‑a dus și le‑a vestit ucenicilor că L‑a văzut pe Domnul și că El i‑a spus aceste lucruri.
Isus li Se arată ucenicilor
(Matei 28:16‑20. Marcu 16:14‑18. Luca 24:36‑49)19 În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!” 20 Și după ce a zis aceste vorbe, le‑a arătat mâinile și coasta. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul. 21 Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” 22 După aceste cuvinte, a suflat asupra lor și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt! 23 Celor cărora le veți ierta păcatele le vor fi iertate, și celor cărora le veți ține păcatele le vor fi ținute.”
Isus i Se arată lui Toma
24 Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici i‑au zis deci: „L‑am văzut pe Domnul!” Dar el le‑a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!” 26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși înăuntru, și Toma era și el cu ei. Deși ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le‑a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i‑a zis lui Toma: „Adu‑ți degetul încoace și uită‑te la mâinile Mele și adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Drept răspuns, Toma I‑a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” 29 Isus i‑a zis: „Pentru că M‑ai văzut, ai crezut? Ferice de cei ce n‑au văzut, și au crezut!”
Rostul acestei cărți
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și , crezând, să aveți viață în Numele Lui.