Isus vindecă un om infirm la bazinul Betesda
1 După acestea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor, și Isus S-a dus la Ierusalim. 2 În Ierusalim, aproape de Poarta Oilor, se află o baie publică, supranumită în ebraică „Betesda“, care are cinci porticuri. 3 În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, ologi și paralizați, care așteptau mișcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin și tulbura apa. Și primul care pășea în el, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5 Și era acolo un om care zăcea de treizeci și opt de ani în neputința lui.
6 Isus l-a văzut pe acesta zăcând și, știind că era deja bolnav de multă vreme, i-a zis:
‒ Vrei să te faci sănătos?
7 Bolnavul I-a răspuns:
‒ Domnule, nu am pe nimeni care să mă arunce în bazin atunci când se tulbură apa și, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!
8 Isus i-a zis:
‒ Ridică-te, ia-ți patul și umblă!
9 Imediat omul s-a făcut sănătos, și-a ridicat patul și a început să umble.
În ziua aceea era Sabatul.
10 Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat:
‒ Este ziua de Sabat. Nu-ți este permis să-ți ridici patul!
11 Însă el le-a răspuns:
‒ Cel Ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ți patul și umblă!“.
12 Ei l-au întrebat:
‒ Cine este Omul Care ți-a zis: „Ridică-ți patul și umblă!“?
13 Dar cel vindecat nu știa cine este, pentru că Isus Se retrăsese din mulțimea care era în locul acela .
14 După acestea, Isus l-a găsit în Templu și i-a zis:
‒ Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău.
15 Omul a plecat și i-a înștiințat pe iudei că Isus este Cel Care l-a făcut sănătos.
Lucrarea Fiului
16 Din cauza aceasta, iudeii Îl persecutau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat. 17 Însă Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu încă lucrează și acum, iar Eu de asemenea lucrez“. 18 Tocmai de aceea iudeii căutau și mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua de Sabat, ci mai vorbea și despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându-Se astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
19 Atunci Isus le-a răspuns și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl , face și Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face El. Și Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să rămâneți uimiți. 21 Într-adevăr, așa cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață oricui dorește El. 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toți să-L onoreze pe Fiul așa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că, cine ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel Ce M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce ascultă vor trăi. 26 Căci așa cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I-a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși 27 și I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu fiți uimiți de acest lucru, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 și vor ieși din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; Eu judec după cum aud, și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.
Mărturia despre Fiul
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul Care mărturisește despre Mine și știu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr. 34 Nu că Eu aș avea nevoie să primesc mărturie de la om, ci spun aceste lucruri pentru ca voi să fiți mântuiți. 35 El era candela care ardea și strălucea și voi ați vrut să vă veseliți pentru un ceas la lumina lui. 36 Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Și Tatăl, Care M-a trimis, mărturisește El Însuși despre Mine. Voi nu I-ați auzit niciodată glasul, nici nu I-ați văzut înfățișarea 38 și nu aveți Cuvântul Lui rămânând în voi, pentru că nu credeți în Acela pe Care L-a trimis El. 39 Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai acestea sunt cele care mărturisesc despre Mine. 40 Și nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață.
41 Eu nu urmăresc să primesc glorie de la oameni. 42 Dar vă cunosc, și știu că nu aveți în voi dragoste de Dumnezeu. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu și nu Mă primiți. Dacă vine altul, în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. 44 Cum puteți crede voi, care urmăriți să primiți glorie unii de la alții și nu căutați gloria care vine de la singurul Dumnezeu? 45 Să nu credeți că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui. Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-ați pus speranța. 46 Căci, dacă l-ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele Mele?“
Vindecarea paraliticului de treizeci și opt de ani
1 După aceea , era o sărbătoare a iudeilor; și Isus S‑a suit la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare , numită în evreiește Betesda , care are cinci pridvoare. 3 În pridvoarele acestea, zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, [care așteptau mișcarea apei. 4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora după tulburarea apei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.] 5 Era acolo un om bolnav de treizeci și opt de ani. 6 Isus, când l‑a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i‑a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 Bolnavul i‑a răspuns: „Doamne, n‑am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8 „Scoală‑te ” , i‑a zis Isus, „ridică‑ți patul și umblă!” 9 Îndată omul s‑a făcut sănătos, și‑a ridicat patul și umbla.
Dar ziua aceea era o zi de sabat. 10 Iudeii îi ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este sabat; nu‑ți este îngăduit să‑ți ridici patul.” 11 El le‑a răspuns: „Cel ce m‑a făcut sănătos mi‑a zis: «Ridică‑ți patul și umblă!» ” 12 Ei l‑au întrebat: „Cine este omul acela care ți‑a zis: «Ridică[‑ți patul] și umblă» ?” 13 Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus ieșise din mulțimea care era în locul acela. 14 După aceea, Isus l‑a găsit în Templu și i‑a zis: „Iată că te‑ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.” 15 Omul acela s‑a dus și le‑a spus iudeilor că Isus era cel care îl făcuse sănătos. 16 De aceea Îl urmăreau iudeii pe Isus [și căutau să‑L omoare]: fiindcă făcea acestea în sabat. 17 Dar Isus le‑a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez.” 18 Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să‑L omoare, nu numai fiindcă dezlega sabatul, ci și pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu.
Autoritatea Fiului
19 Isus a luat cuvântul și le‑a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine, în afară de ceea ce Îl vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. 20 Căci Tatăl Îl iubește pe Fiul și‑I arată tot ce face; și‑I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. 21 Căci, după cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea. 22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat‑o Fiului, 23 pentru ca toți să‑L cinstească pe Fiul cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu‑L cinstește pe Fiul nu‑L cinstește pe Tatăl, care L‑a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun: cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M‑a trimis are viața veșnică și nu ajunge sub osândă, ci a trecut din moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat vă spun: vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce‑l vor asculta vor învia. 26 Căci, după cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I‑a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși. 27 Și I‑a dat autoritate să judece, întrucât este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui 29 și vor ieși afară din ele: cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia [Tatălui], care M‑a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32 Este un Altul care mărturisește despre Mine; și știu că mărturia pe care o dă El despre Mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit pentru adevăr. 34 Nu că Eu am nevoie de mărturia unui om , ci spun acestea ca să fiți mântuiți. 35 Ioan era făclia ce arde și luminează, iar voi ați vrut să vă veseliți o vreme la lumina lui.
36 Eu însă am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le‑a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac mărturisesc despre Mine că Tatăl M‑a trimis. 37 Și Tatăl, care M‑a trimis, a mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu I‑ați auzit niciodată glasul și nici nu I‑ați văzut chipul, 38 și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L‑a trimis El. 39 Voi cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, și tocmai ele mărturisesc despre Mine! 40 Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață.
41 Eu nu primesc o slavă care vine de la oameni. 42 Dar știu că n‑aveți dragoste de Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă ar veni un altul, în numele lui însuși, pe acela l‑ați primi. 44 Cum ați putea crede voi, care primiți slava pe care v‑o dați unii altora și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu credeți că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui; cel care vă învinuiește este Moise, în care v‑ați pus nădejdea. 46 Căci, dacă l‑ați crede pe Moise, ați crede și în Mine, pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”