Primul discurs al lui Bildad
1 Atunci Bildad, șuhitul, a răspuns și a zis:
2 „Până când vei mai vorbi aceste lucruri
și până când vor fi cuvintele tale ca un vânt măreț?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata?
Va perverti Cel Atotputernic dreptatea?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru fărădelegea lor.
5 Dacă Îl cauți pe Dumnezeu,
dacă tu cauți bunăvoința Celui Atotputernic,
6 dacă ești curat și drept,
cu siguranță El Însuși te va apăra
și-ți va da înapoi locuința dreptății tale.
7 Deși începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă, te rog, generația dinainte
și află căutările strămoșilor lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic ,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăța ei, și nu-ți vor spune
și nu vor scoate ei cuvinte din inima lor?
11 Crește papirusul unde nu este mlaștină?
Crește trestia unde nu este apă?
12 Pe când este încă verde și netăiată,
se usucă mai repede decât iarba.
13 Așa sunt căile tuturor celor ce-L uită pe Dumnezeu;
așa piere speranța celui lipsit de evlavie.
14 Încrederea lui este ca un fir subțire,
și sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se sprijină pe casa lui, dar ea nu este tare;
se prinde de ea, dar ea nu ține.
16 El este ca o plantă plină de sevă în fața soarelui,
care își întinde ramurile peste grădină.
17 Își țese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18 Dar când este smulsă din locul ei,
acesta se leapădă de ea, zicând : «Nu te-am văzut niciodată!».
19 Iată, aceasta este bucuria căii ei;
iar din pământ vor răsări altele.
20 Iată că Dumnezeu nu-l va respinge pe cel integru,
nici nu va da putere mâinilor răufăcătorilor.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
și va așeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați în rușine,
iar cortul celor răi nu va mai fi“.