Pocăința ninivitenilor
1 Cuvântul Domnului i-a vorbit a doua oară la Iona, zicând: 2 „Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo mesajul pe care ți-l spun!“.
3 Iona s-a ridicat și s-a dus la Ninive, potrivit Cuvântului Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, fiind nevoie de trei zile pentru a o străbate. 4 Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!“. 5 Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu pânză de sac, de la cel mai mare până la cel mai mic.
6 Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tronul său, și-a dat jos mantia de pe el, s-a acoperit cu o pânză de sac și s-a așezat în cenușă. 7 El a trimis să se vestească în Ninive:
„Din porunca regelui și a nobililor săi, se cer următoarele:«Oamenii și animalele, cirezile și turmele, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă deloc ! 8 Atât oamenii, cât și vitele să fie acoperiți cu pânză de sac. Oamenii să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența lor, de care le sunt pline mâinile! 9 Cine știe? Poate că Dumnezeu Se va răzgândi, Îi va părea rău, Își va retrage mânia și, astfel, nu vom pieri!»“.
10 Dumnezeu a văzut faptele lor și cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu a regretat răul pe care zisese că-l va face acestora și nu l-a mai făcut.
Pocăința oamenilor din Ninive
1 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit a doua oară lui Iona astfel: 2 „Du‑te de îndată la Ninive, cetatea cea mare, și vestește împotriva ei mesajul pe care ți‑l voi spune!” 3 Și Iona s‑a dus de îndată la Ninive, după cuvântul DOMNULUI. Și Ninive era o cetate foarte mare , cât o călătorie de trei zile.
4 Iona și‑a început umblarea prin cetate și a mers cale de o zi, strigând și zicând : „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” 5 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s‑au îmbrăcat în sac, de la cei mai mari până la cei mai mici.
6 Vestea a ajuns la împăratul din Ninive; el s‑a ridicat de pe tron, și‑a lăsat deoparte mantia, s‑a acoperit cu un sac și s‑a așezat în cenușă. 7 Și a dat de știre în Ninive: „Din porunca împăratului și a mai‑marilor lui:
«Oamenii și animalele – vite mari și mici – să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă! 8 Ci oamenii și animalele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea și de la faptele lui violente ! 9 Cine știe? Poate că Dumnezeu Se va întoarce, Se va căi și va pune capăt mâniei Lui aprinse, ca să nu pierim!»”
10 Când Dumnezeu a văzut faptele lor – cum se întorseseră de la calea lor cea rea –, S‑a căit de răul pe care zisese că îl va aduce peste ei și nu l‑a mai adus.