Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda
1 Cum a acoperit-o Stăpânul,
cu norul mâniei Lui,
pe fiica Sionului!
A aruncat măreția lui Israel
din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte
de scăunașul picioarelor Sale.
2 Stăpânul a spulberat fără milă
toate locuințele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
fortărețele fiicei lui Iuda.
A aruncat la pământ, a făcut de rușine
regatul și conducătorii lui.
3 În mânia Lui,
a zdrobit toată puterea lui Israel.
La apropierea dușmanului,
Și-a retras dreapta de la el.
El a ars în Iacov ca o flacără de foc
care distruge totul în jurul ei.
4 El Și-a încordat arcul ca un dușman,
Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș
și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri
în cortul fiicei Sionului;
Și-a revărsat furia ca un foc.
5 Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman.
L-a spulberat pe Israel;
i-a spulberat toate palatele,
i-a distrus fortărețele
și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda
bocetul și vaietul.
6 Și-a devastat coliba ca pe o grădină;
a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile și Sabaturile.
În indignarea Lui, i-a îndepărtat
pe rege și pe preot.
7 Stăpânul Și-a respins altarul;
Și-a abandonat Sfântul Lăcaș.
A dat în mâna dușmanului
zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 Domnul a hotărât să distrugă
zidul fiicei Sionului.
El a întins o sfoară de măsurat
și nu Și-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut fortificațiile și zidul să bocească;
ele suferă împreună.
9 Porțile ei au fost îngropate în pământ,
iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse.
Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni,
Legea nu mai este,
iar profeții ei nu mai primesc
nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuți;
și-au presărat țărână deasupra capului;
și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac.
Fecioarele Ierusalimului
și-au plecat capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb.
Ficatul mi se varsă pe pământ,
din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită.
Copiii și cei alăptați
sunt leșinați pe străzile cetății.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea și vinul?“
și cad leșinați, asemenea răniților,
pe străzile cetății,
dându-și ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
13 Ce să mărturisesc despre tine?
Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar și cum să te alin,
fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
Cine te va vindeca?
14 Profeții tăi au avut pentru tine vedenii
false și amăgitoare.
Nu ți-au scos la iveală nelegiuirea,
ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ți-au spus rostiri
false și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră și dau din cap
în fața fiicei Ierusalimului, zicând :
„Aceasta este cetatea care era numită
întruchiparea desăvârșită a frumuseții
și bucuria întregului pământ?“.
16 Toți dușmanii tăi
își deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâșnesc din dinți
și spun: „Am înghițit-o!
Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o!
Am ajuns s-o vedem!“.
17 Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise;
Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise
încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă;
a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi
și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.
18 Inima lor strigă către Stăpânul.
O, zid al fiicei Sionului!
Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu,
ziua și noaptea!
Nu-ți oferi niciun răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19 Ridică-te! Plângi în noapte,
la începutul străjilor!
Varsă-ți inima, asemenea apei,
înaintea Stăpânului!
Ridică-ți mâinile spre El
pentru viața copiilor tăi,
care sunt leșinați de foame
la capătul fiecărei străzi.
20 Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție!
Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva?
Să-și mănânce femeile rodul lor,
copiii pe care i-au alintat?
Să fie uciși preoții și profeții
în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?
21 Tânărul și bătrânul
zac întinși pe pământ, pe străzi.
Fecioarele și tinerii mei
au căzut loviți de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
și i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat teroarea peste mine
din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat,
nici n-a supraviețuit!
Pe cei îngrijiți și crescuți de mine
i-a nimicit dușmanul meu.
Jalea Ierusalimului
Alef
1 Vai, cum a acoperit-o Domnul pe fiica Sionului
cu norul mâniei Lui!
A azvârlit din cer pe pământ
podoaba lui Israel
și nu Și‑a amintit de reazemul picioarelor Lui
în ziua mâniei Lui!
Bet
2 Domnul a înghițit fără milă
toate așezările lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat
fortărețele fiicei lui Iuda,
a prăvălit la pământ, a pângărit
împărăția și căpeteniile ei.
Ghimel
3 În aprinderea mâniei Lui, a doborât
toată puterea lui Israel;
i‑a retras ajutorul mâinii Lui drepte
dinaintea vrăjmașului
și a ars ca o văpaie de foc în Iacov,
mistuind de jur împrejur.
Dalet
4 Și‑a încordat arcul ca un vrăjmaș,
Și‑a ridicat mâna dreaptă
și i-a ucis ca un dușman
pe toți cei plăcuți la privire;
peste cortul fiicei Sionului,
Și‑a vărsat urgia ca un foc.
He
5 Da, ca un vrăjmaș S-a purtat Domnul;
l‑a înghițit pe Israel,
i‑a înghițit toate palatele,
i‑a distrus fortărețele
și a umplut fiica lui Iuda de jale și tânguire.
Vav
6 I‑a pustiit coliba din grădină ,
i-a distrus locul de adunare;
DOMNUL a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile și sabatele
și, în indignarea Lui, i-a lepădat cu dispreț
pe rege și pe preot.
Zayin
7 Domnul Și‑a părăsit altarul,
Și‑a lepădat Lăcașul cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmașului
zidurile palatelor Sionului;
au răsunat strigătele în Casa DOMNULUI
ca într‑o zi de sărbătoare.
Het
8 DOMNUL Și‑a pus în gând să dărâme
zidurile fiicei Sionului;
a întins sfoara de măsurat
și nu Și‑a tras mâna până nu le-a nimicit.
A adus jalea pe întărituri și pe ziduri,
care lâncezesc împreună.
Tet
9 Porțile îi sunt pe jumătate îngropate;
i‑a nimicit și i-a rupt zăvoarele.
Regele și căpeteniile Sionului sunt printre neamuri
– au scăpat de Lege –
și nici chiar profeții nu mai primesc
vreo vedenie de la DOMNUL.
Yod
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ și tac;
și‑au presărat țărână pe cap
și s‑au încins cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
și-au plecat capul la pământ.
Kaf
11 Mi s‑au stors ochii de lacrimi,
îmi fierb măruntaiele ,
mi se varsă ficatul pe pământ
din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor și a sugarilor
leșinați de foame în piețele cetății.
Lamed
12 Ei își întrebau mamele:
„Unde este pâine și vin?”
și cădeau ca răniți de moarte
în piețele cetății;
își dădeau sufletul
la pieptul mamelor lor.
Mem
13 Ce să spun în apărarea ta
și cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Ce ți-ar aduce alinare pe măsura întristării,
fecioară, fiica Sionului?
Căci tristețea ta este necuprinsă ca marea –
cine-ți va putea aduce vindecare?
Nun
14 Profeții tăi au avut vedenii pentru tine,
vedenii deșarte și amăgitoare,
nu ți‑au descoperit nelegiuirea
ca să-ți schimbe soarta în bine,
ci ți‑au descoperit
vedenii deșarte și ispite.
Sameh
15 Toți cei ce trec pe drum
bat din palme împotriva ta,
fluieră și dau din cap
împotriva fiicei Ierusalimului:
„Oare aceasta este cetatea despre care se zicea că este
frumusețea întruchipată și bucuria întregului pământ?”
Pe
16 Toți vrăjmașii tăi
își deschid gura împotriva ta,
fluieră, scrâșnesc din dinți
și zic: „Am înghițit‑o!
Da, aceasta este ziua pe care o așteptam;
și am ajuns s‑o vedem !”
Ayin
17 DOMNUL a înfăptuit ce plănuise,
Și-a dus la bun sfârșit cuvântul
pe care îl hotărâse de demult.
A dărâmat fără milă,
a făcut din tine bucuria vrăjmașului tău,
a înălțat puterea dușmanilor tăi!
Țade
18 Strigă tare către Domnul,
zid apărător al fiicei Sionului!
Varsă ca un râu
lacrimi zi și noapte!
Nu‑ți da niciun răgaz
și ochiul tău să nu aibă odihnă!
Qof
19 Scoală‑te și gemi noaptea,
când încep străjile!
Varsă‑ți inima ca apa
înaintea feței Domnului!
Întinde‑ți mâinile spre El
pentru pruncii tăi,
care zac lihniți de foame
la toate colțurile străzilor!
Reș
20 „Uită‑Te, DOAMNE, uită-Te la mine !
Cui i-ai făcut Tu așa?
Să ajungă femeile să-și mănânce rodul trupului lor,
pruncii pe care i-au crescut?
Să ajungă preoții și profeții să fie uciși
în sanctuarul Domnului?
Șin
21 Copii și bătrâni
stau întinși la pământ pe străzi;
fecioarele mele și flăcăii mei
sunt răpuși de sabie;
i‑ai ucis în ziua mâniei Tale,
i‑ai înjunghiat fără milă.
Tav
22 Ca într-o zi hotărâtă ai chemat
spaime asupra mea din toate părțile.
În ziua mâniei DOMNULUI
n-a mai rămas țipenie de om,
nimeni care să scape.
Pe cei născuți și crescuți de mine
i‑a nimicit vrăjmașul!”