Despre păcat, credință și datorie
(Mt. 18:6-7, Mt. 15, Mt. 21-22Mc. 9:42)1 Le-a zis apoi ucenicilor Săi:
‒ Este imposibil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să-l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3 Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta , mustră-l, iar dacă se pocăiește, iartă-l! 4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să-l ierți!
5 Apostolii I-au zis Domnului:
‒ Mărește-ne credința!
6 Domnul le-a răspuns:
‒ Dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare!“, iar el v-ar asculta.
7 Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază-te să mănânci!“? 8 Nu-i va zice mai degrabă: „Pregătește-mi ceva să mănânc și fii gata să-mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“? 9 Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s-a poruncit? Nu cred. 10 Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi neînsemnați. Am făcut ceea ce eram datori să facem“.
Isus curățește zece leproși
11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12 În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece bărbați leproși.
Ei au stat la distanță 13 și au strigat, zicând:
‒ Stăpâne Isuse, ai milă de noi!
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis:
‒ Duceți-vă și arătați-vă preoților!
Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 El s-a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean.
17 Isus, răspunzând, a zis:
‒ Oare n-au fost zece curățiți? Unde sunt ceilalți nouă? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să-L glorifice pe Dumnezeu?
19 Apoi i-a zis:
‒ Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului
(Mt. 24:23-51)20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns și a zis:
‒ Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21 și nici nu se va zice: „Iat-o aici!“ sau „Uite-o acolo!“. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!
22 El le-a zis apoi ucenicilor:
‒ Vor veni zile când veți tânji să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, dar n-o veți vedea! 23 Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“. Să nu vă duceți și să nu-i urmați! 24 Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr-o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație. 26 Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27 Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în arcă și a venit potopul și i-a distrus pe toți. 28 De asemenea, va fi așa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29 dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i-a distrus pe toți. 30 Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32 Aduceți-vă aminte de soția lui Lot! 33 Oricine încearcă să-și scape viața o va pierde, dar cel care și-o va pierde o va păstra. 34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
37 Ei L-au întrebat:
‒ Unde, Doamne?
Isus le-a zis:
‒ Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.
Prilejurile de păcătuire
(Matei 18:6‑7Matei 21‑22. Marcu 9:42)1 Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare decât să‑l facă pe unul dintre acești micuți să păcătuiască. 3 Luați seama la voi înșivă!
Despre iertare
Dacă fratele tău păcătuiește [împotriva ta], mustră‑l , iar dacă se pocăiește, iartă‑l! 4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori [pe zi] se întoarce la tine și zice: «Mă căiesc», iartă‑l!”
Despre credință
5 Apostolii I‑au zis Domnului: „Mărește‑ne credința!” 6 Și Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează‑te și sădește‑te în mare» și v‑ar asculta.
Slujirea în smerenie
7 Care din voi, dacă are un rob ce ară sau paște oile, îi va zice, când acesta vine de la câmp: «Vino degrabă și așază‑te la masă»? 8 Nu‑i va zice oare: «Pregătește‑mi cina, încinge‑te să‑mi slujești cât timp voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu»? 9 Îi va mulțumi el robului pentru că a făcut ce i se poruncise? [Nu cred.] 10 La fel și voi, când veți face tot ce vi s‑a poruncit, să ziceți: «Suntem robi nevrednici; am făcut ce eram datori să facem.»”
Vindecarea celor zece leproși
11 Isus mergea spre Ierusalim și a trecut prin ținutul dintre Samaria și Galileea. 12 Pe când intra într‑un sat, L‑au întâmpinat zece leproși. Ei s‑au oprit departe 13 și au strigat, zicând: „Isuse, stăpâne, ai milă de noi!” 14 Văzându‑i, Isus le‑a zis: „Mergeți și arătați‑vă preoților!” Și pe când se duceau ei, au fost curățiți. 15 Unul dintre ei, când s‑a văzut vindecat, s‑a întors, slăvindu‑L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 A căzut la picioarele lui Isus și I‑a mulțumit. Era samaritean. 17 Isus a zis: „Nu au fost curățiți toți zece? Ceilalți nouă unde sunt ? 18 Nu s‑a găsit să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19 Apoi i‑a zis: „Ridică‑te și du‑te; credința ta te‑a mântuit!”
Venirea Împărăției lui Dumnezeu
(Matei 24:23‑28Matei 37‑41)20 Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le‑a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu semne bătătoare la ochi. 21 Nu se va zice: «Iat‑o aici» sau «[Iat‑o] acolo». Căci Împărăția lui Dumnezeu este între voi.”
22 Apoi le‑a spus ucenicilor: „Vor veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, și nu veți vedea. 23 Vă vor zice: «Iată‑l acolo», «Iată‑l aici». Să nu mergeți și să nu‑i urmați. 24 Căci , după cum fulgerul strălucește și luminează cerul de la un capăt la altul, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere mult și să fie respins de generația aceasta. 26 Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi și în zilele Fiului Omului: 27 atunci mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în arcă, a venit potopul și i‑a nimicit pe toți. 28 Cum a fost în zilele lui Lot – când mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, 29 dar , în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i‑a nimicit pe toți – 30 la fel va fi și în ziua când Se va arăta Fiul Omului. 31 În acea zi, cine va fi pe acoperiș și își va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia! Cine va fi pe câmp, tot la fel, să nu se întoarcă înapoi! 32 Amintiți‑vă de soția lui Lot! 33 Cine va căuta să‑și scape viața o va pierde și cine o va pierde o va păstra. 34 Vă spun : în noaptea aceea, din doi care vor fi într‑un pat, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat; 35 din două care vor măcina împreună, una va fi luată și cealaltă va fi lăsată; [ 36 din doi care vor fi la câmp, unul va fi luat și celălalt va fi lăsat.]” 37 Ucenicii L‑au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El le‑a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.”