Pilda văduvei stăruitoare
1 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze.
2 El a zis:
‒ Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine. 3 În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: „Fă-mi dreptate în disputa cu acuzatorul meu“. 4 Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate , dar după aceea și-a zis: „Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem și nici de oameni nu mi-e rușine, 5 totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit și să mă bată la cap“.
6 Apoi Domnul a zis:
‒ Să auziți ce zice judecătorul cel nedrept! 7 Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei? 8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință pe pământ?
Pilda fariseului și a colectorului de taxe
9 A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:
10 ‒ Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. 11 Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – escroci, nedrepți, adulteri – sau ca și colectorul acesta de taxe. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig“. 13 Colectorul de taxe, însă, stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul“. 14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat.
Isus și copilașii
(Mt. 19:13-15Mc. 10:13-16)15 I-au adus și niște copilași ca să Se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat.
16 Isus însă i-a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“.
Isus și conducătorul bogat
(Mt. 19:16-30Mc. 10:17-31)18 Un anumit conducător L-a întrebat, zicând:
‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?
19 Isus i-a zis:
‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. 20 Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să-ți respecți tatăl și mama“.
21 El a spus:
‒ Pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.
22 Auzind aceasta, Isus i-a zis:
‒ Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în Ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!
23 Când a auzit el aceste lucruri , s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24 Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:
‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
26 Cei ce au auzit aceasta au zis:
‒ Atunci cine poate fi mântuit?
27 El a zis:
‒ Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.
28 Atunci Petru I-a zis:
‒ Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre și Te-am urmat.
29 El le-a răspuns:
‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu 30 și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 20:17-19Mc. 10:32-34)31 Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că mergem spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. 32 Căci El va fi dat pe mâna neevreilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat 33 și, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia“.
34 Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri. Vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.
Isus vindecă un orb lângă Ierihon
(Mt. 20:29-34Mc. 10:46-52)35 În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. 36 Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37 L-au înștiințat că trece Isus nazarineanul.
38 Atunci el a început să strige, zicând:
‒ Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39 Cei ce mergeau înainte, îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:
‒ Fiul lui David, ai milă de mine!
40 Isus S-a oprit și a poruncit să fie adus la El.
Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
41 ‒ Ce dorești să fac pentru tine?
El I-a răspuns:
‒ Doamne, aș vrea să-mi revină vederea!
42 Isus a zis:
‒ Să-ți revină vederea chiar acum! Credința ta te-a vindecat.
43 Deodată i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus, glorificându-L pe Dumnezeu. Tot poporul, când a văzut ce s-a întâmplat, L-a lăudat pe Dumnezeu.
Pilda judecătorului nedrept
1 Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage mereu și să nu renunțe. 2 El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3 În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4 O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6 Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7 Și Dumnezeu nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8 Vă spun că degrabă le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9 Pentru unii care credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți a rostit pilda aceasta: 10 „Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11 Fariseul stătea în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule , Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13 Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept , zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”
Isus și copiii
(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)15 I‑au adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta , îi certau. 16 Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)18 Un anume conducător L‑a întrebat pe Isus , zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19 „De ce Mă numești «bun»?” , i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20 Știi poruncile: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.» ” 21 El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22 Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23 Când a auzit el aceste cuvinte , s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.
24 Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25 Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26 Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27 Isus a răspuns: „Ce e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28 Atunci , Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat!” 29 Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)31 Isus i‑a luat deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32 Va fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33 iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34 Ei n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea unui orb la Ierihon
(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37 I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38 Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41 „Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42 Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința ta te‑a mântuit.” 43 Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers după Isus , slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta , I‑a dat laudă lui Dumnezeu.