Isus și Zacheu
1 Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate . 2 Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3 încerca să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4 Atunci el a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.
5 Când a ajuns Isus în locul acela, S-a uitat în sus și i-a zis:
‒ Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.
6 El s-a dat repede jos și, bucuros, L-a primit ca oaspete.
7 Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:
‒ A intrat să găzduiască la un om păcătos!
8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis:
‒ Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!
9 Isus i-a zis:
‒ Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Pilda celor zece mine
(Mt. 25:14-30)11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le-a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.
12 Așadar, le-a zis:
‒ Un nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă. 13 I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine și le-a zis: „Faceți comerț cu ele până când mă întorc!“.
14 Dar cetățenii țării lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi!“. 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.
16 Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine“. 17 Stăpânul i-a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“.
18 Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“. 19 Stăpânul i-a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“.
20 Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată-ți mina! Am ținut-o învelită într-un ștergar, 21 căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus și seceri ceea ce n-ai semănat!“. 22 Stăpânul i-a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus și secer ceea ce n-am semănat? 23 Atunci de ce n-ai pus argintul meu la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“.
24 Și le-a zis celor care stăteau acolo: „Luați-i mina și dați-i-o celui ce are zece mine“. 25 Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“. 26 Vă spun că celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. 27 Cât despre acei dușmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți-i aici și omorâți-i înaintea mea!
Intrarea Domnului în Ierusalim
(Mt. 21:1-11Mc. 11:1-11Ioan 12:12-19)28 După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, mergând spre Ierusalim. 29 Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 zicând: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegați?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el»“. 32 Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus .
33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
‒ De ce dezlegați măgărușul?
34 Ei au răspuns:
‒ Domnul are nevoie de el!
35 Și l-au adus la Isus. Apoi și-au aruncat hainele peste măgăruș și L-au așezat pe Isus călare. 36 În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Împăratul, Care vine în Numele Domnului!“
„Pace în cer și glorie în locurile preaînalte!“
39 Unii farisei din mulțime I-au zis:
‒ Învățătorule, mustră-Ți ucenicii!
40 Isus, răspunzând, a zis:
‒ Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!
Isus plânge pentru Ierusalim
41 Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care-ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile. 44 Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“.
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-17Mc. 11:15-19Ioan 2:13-22)45 Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo , 46 zicându-le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune» ,
dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari» “.
47 Isus îi învăța, în fiecare zi, în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și liderii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându-L.
Isus și Zacheu
1 Isus a intrat în Ierihon și străbătea cetatea . 2 Și iată că acolo era un om bogat, pe nume Zacheu, mai‑marele vameșilor. 3 El căuta să vadă care este Isus, dar nu putea de mulțime, căci era mic de statură. 4 A alergat înainte și s‑a suit într‑un sicomor ca să‑L vadă, fiindcă pe acolo avea să treacă. 5 Isus, când a ajuns la locul acela, Și‑a ridicat ochii și i‑a zis: „Zacheu, coboară iute, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!” 6 Zacheu a coborât repede și L‑a primit cu bucurie. 7 Când au văzut, toți au început să cârtească, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8 Dar Zacheu a stat în picioare și I‑a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” 9 Isus a zis despre el: „Astăzi a ajuns mântuirea în această casă, căci și el este un fiu al lui Avraam. 10 Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”
Pilda minelor
11 După ce au ascultat ei aceste lucruri , Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu avea să se arate îndată. 12 El a zis: „Un om de neam ales a plecat într‑o țară îndepărtată ca să primească domnia și apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre robii săi, le‑a dat zece mine și le‑a spus: «Faceți negustorie până mă întorc!» 14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie, zicând: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!» 15 Când s‑a întors, după ce luase domnia, a poruncit să fie chemați robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât au câștigat cu negustoria. 16 Cel dintâi s‑a înfățișat și i‑a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut zece mine.» 17 El i‑a zis: «Bine, rob bun! Fiindcă ai fost credincios în puțin, primește stăpânirea a zece cetăți!» 18 Al doilea a venit și a zis: «Stăpâne, mina ta a făcut cinci mine.» 19 El i‑a zis și acestuia: «Tu vei fi peste cinci cetăți!» 20 Altul a venit și a zis: «Stăpâne, iată‑ți mina! Am păstrat‑o într‑un ștergar, 21 căci m‑am temut de tine , fiindcă ești om aspru; iei ce n‑ai pus și seceri ce n‑ai semănat.» 22 Stăpânul i‑a zis: «Din vorbele tale te voi judeca, rob rău! Ai știut că sunt om aspru, care ia ce n‑a pus și seceră ce n‑a semănat. 23 Atunci, de ce nu mi‑ai dat banii la un zaraf? La întoarcere, i‑aș fi luat cu dobândă.» 24 Apoi le‑a zis celor ce erau de față: «Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine!» 25 «Stăpâne», i‑au zis ei, «el are deja zece mine.» 26 «Vă spun : oricui are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce are. 27 Cât despre vrăjmașii mei, care n‑au vrut să domnesc peste ei, aduceți‑i aici și ucideți‑i în fața mea!»”
Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Marcu 11:1‑11. Ioan 12:12‑19)28 După ce a spus aceste cuvinte , Isus a mers înainte, urcând spre Ierusalim. 29 Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, lângă muntele numit al Măslinilor, a trimis doi ucenici, 30 zicând: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, când veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n‑a încălecat vreodată; dezlegați‑l și aduceți‑l la Mine! 31 Dacă vă va întreba cineva de ce‑l dezlegați, să‑i spuneți: «Domnul are nevoie de el.»” 32 Cei trimiși s‑au dus și au găsit așa cum li se spusese. 33 Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le‑au zis: „De ce dezlegați măgărușul?” 34 Ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35 Au adus măgărușul la Isus, și‑au aruncat hainele pe el și L‑au așezat pe Isus deasupra. 36 Când trecea El, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37 Apropiindu‑se de povârnișul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Regele ce vine
în Numele Domnului!
Pace în cer
și slavă în înălțimi!”
39 Unii farisei din mulțime I‑au zis: „Învățătorule, ceartă‑ți ucenicii!” 40 Și El le‑a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!”
41 Când S‑a apropiat și a văzut cetatea, Isus a plâns pentru ea, 42 zicând: „Dacă ai fi cunoscut, măcar în această zi, lucrurile ce‑ți pot aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. 43 Vor veni peste tine zile când dușmanii te vor înconjura cu întărituri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile. 44 Te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, fiindcă n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!”
Izgonirea vânzătorilor din Templu
(Matei 21:12‑17. Marcu 11:15‑19. Ioan 2:13‑22)45 Când a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau [și cumpărau în el], 46 zicându‑le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune» ,
dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari .”
47 Isus dădea învățătură în fiecare zi în Templu. Preoții de seamă , cărturarii și mai‑marii poporului căutau să‑L omoare, 48 dar nu știau cum să facă, pentru că poporul se ținea după El ca să‑L asculte.