Autoritatea lui Isus
(Mt. 21:23-27Mc. 11:27-33)1 Într-una din zile, în timp ce Isus învăța poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii, 2 și L-au întrebat:
‒ Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți-a dat această autoritate?
3 Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți-Mi: 4 botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni?
5 Ei însă discutau între ei, zicând:
‒ Dacă vom răspunde: „Din Cer!“, va întreba: „Atunci de ce nu l-ați crezut?“, 6 iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.
7 Așa că I-au răspuns că ei nu știu de unde era .
8 Atunci Isus le-a zis:
‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda viticultorilor
(Mt. 21:33-46Mc. 12:1-12)9 Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:
‒ Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie pentru un timp îndelungat. 10 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea din rodul viei.
Viticultorii însă l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 Stăpânul a trimis un alt sclav, dar și pe acela l-au bătut și, după ce l-au umilit, l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l-au rănit și l-au alungat.
13 Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“. 14 Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră!“. 15 Și l-au scos afară din vie și l-au omorât.
Așadar, ce le va face stăpânul viei? 16 El va veni și-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.
Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis:
‒ Să nu se întâmple așa!
17 Dar El, uitându-Se la ei, a zis:
‒ Atunci ce înseamnă cuvântul acesta care a fost scris:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului“?
18 Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.
19 Chiar în ceasul acela, cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă.
Tributul datorat Cezarului
(Mt. 22:15-22Mc. 12:13-17)20 Atunci L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului.
21 Aceștia L-au întrebat:
‒ Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni ce este drept, și că nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?
23 El însă, înțelegând viclenia lor, le-a zis:
24 ‒ Arătați-Mi un denar. Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt?
Ei au zis:
‒ Ale Cezarului.
25 El le-a zis:
‒ Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
26 Astfel, ei n-au putut să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33Mc. 12:18-27)27 Apoi s-au apropiat câțiva saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:
28 ‒ Învățătorule, Moise ne-a scris: „Dacă fratele cuiva moare, având o soție, dar fără să aibă copii, fratele lui s-o ia de soție pe văduvă și să-i ridice un urmaș fratelui său“. 29 Erau deci șapte frați. Primul, după ce și-a luat o soție, a murit fără să aibă copii. 30 Al doilea a luat-o pe văduvă de soție, dar și acesta a murit fără să aibă copii. 31 Al treilea a luat-o și el de soție, și tot așa toți cei șapte. Ei n-au lăsat în urmă copii și au murit. 32 La urmă, a murit și femeia. 33 Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție!
34 Isus le-a zis:
‒ Oamenii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35 dar cei care au fost considerați demni să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, 36 căci ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre rug, când vorbește despre Domnul ca fiind „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“. 38 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.
39 Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis:
‒ Învățătorule, bine ai zis!
40 Și nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
Al Cui Fiu este Cristos?
(Mt. 22:41-46Mc. 12:35-37)41 Însă El i-a întrebat:
‒ Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? 42 Căci David însuși, în cartea Psalmilor, spune:
„Domnul I-a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea,
43 până-i voi pune pe dușmanii Tăi
să fie scăunaș pentru picioarele Tale!» “.
44 Așadar, David Îl numește „Domn“. Deci, cum este El fiul lui?
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
(Mt. 23:1-7Mc. 12:38-39)45 Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: 46 „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 47 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare“.
Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23‑27. Marcu 11:27‑33)1 Într‑una din [acele] zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii 2 și I‑au zis: „Spune‑ne, cu ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți‑a dat această autoritate?” 3 Drept răspuns, El le‑a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți‑Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci, de ce n‑ați crezut în el?» 6 Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.” 7 Atunci au răspuns că nu știu de unde. 8 Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Pilda lucrătorilor viei
(Matei 21:33‑46. Marcu 12:1‑12)9 Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie , a arendat‑o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat. 10 La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să‑i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l‑au bătut, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A trimis un alt rob; ei l‑au bătut și pe acela, l‑au batjocorit și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea rob; ei l‑au rănit și pe acela și l‑au scos afară. 13 Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.» 14 Dar lucrătorii, văzându‑l, au vorbit între ei, zicând: «Iată‑l pe moștenitor. Să‑l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!» 15 Și, după ce l‑au scos afară din vie, l‑au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni și‑i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!” 17 Dar Isus i‑a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise:
Piatra pe care au lepădat‑o zidarii
a ajuns în capul unghiului ?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea , iar acela peste care va cădea ea va fi spulberat.” 19 Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta.
Birul plătit cezarului
(Matei 22:15‑22. Marcu 12:13‑17)20 Ei Îl pândeau pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vreun cuvânt și să‑L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. 21 Aceștia L‑au întrebat: „Învățătorule , știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. 22 Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” 23 Isus le‑a cunoscut viclenia și le‑a spus: [„De ce Mă ispitiți?] 24 Arătați‑Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. 25 El le‑a zis: „Atunci dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 26 Nu L‑au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Matei 22:23‑33. Marcu 12:18‑27)27 Au venit niște saduchei, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 28 „Învățătorule, Moise ne‑a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia pe soția lui și să‑i ridice urmaș fratelui său. 29 Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără copii. 30 La fel și al doilea: [a luat‑o de soție, dar a murit fără copii]. 31 A luat‑o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii. 32 În cele din urmă, a murit și femeia. 33 La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” 34 Isus le‑a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită, 35 dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36 Nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii ai învierii vor fi. 37 Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov . 38 Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți sunt vii.” 39 Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!” 40 Și nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
(Matei 22:41‑46. Marcu 12:35‑37)41 Isus le‑a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? 42 Căci însuși David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
43 până voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»
44 Așadar, David Îl numește Domn; cum este El fiul lui?”
Cărturarii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Marcu 12:38‑40. Luca 11:37‑54)45 Pe când tot poporul asculta, Isus le‑a zis ucenicilor Săi: 46 „Feriți‑vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe , să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 47 casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă!”