Ioan Botezătorul este decapitat
(Mc. 6:14-29Lc. 3:19-20Lc. 9:7-9)1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus 2 și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“.
3 Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l-a legat și l-a pus în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție !“. 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.
6 Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fata Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i-a plăcut lui Irod, 7 așa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“. 9 Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să-i fie dat capul 10 și a trimis un călău să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi s-au dus și L-au anunțat pe Isus.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mc. 6:32-44Lc. 9:10-17Ioan 6:1-13)13 Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L-au urmat pe jos din cetățile lor . 14 Când a coborât din barcă , Isus a văzut o mare mulțime de oameni ; I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au apropiat, zicând:
‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să-și cumpere mâncare.
16 Însă Isus le-a zis:
‒ Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!
17 Ei I-au răspuns:
‒ N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18 El le-a zis:
‒ Aduceți-le aici, la Mine.
19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate pe iarbă, în grupuri , a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. 20 Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.
Isus umblă pe mare
(Mc. 6:45-51Ioan 6:16-21)22 Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenici să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, în timp ce El va trimite mulțimile acasă. 23 După ce a trimis mulțimile acasă, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul era împotrivă.
25 În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26 Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“. Și au țipat de frică.
27 Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis:
‒ Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!
28 Petru, răspunzându-I, a zis:
‒ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.
29 Isus i-a zis:
‒ Vino!
Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus.
30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând:
‒ Doamne, salvează-mă!
31 Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis:
‒ Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit?
32 După ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“.
Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret
(Mc. 6:53-56)34 După ce au trecut marea , au ajuns la țărm, în Ghenezaret. 35 Când oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i-au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s-au atins au fost vindecați.
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Marcu 6:14‑29. Luca 9:7‑9)1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus 2 și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 3 Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți este îngăduit să trăiești cu ea!” 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet. 6 Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. 7 De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8 Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; 10 și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor
(Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)13 La auzul veștii , Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. 14 Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni , I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Pe înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” 16 Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” 17 Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” 18 Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” 19 A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea , a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 20 Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
(Marcu 6:45‑52. Ioan 6:15‑21)22 Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. 23 După ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase și El era singur acolo. 24 Barca era deja la multe stadii departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. 25 La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26 Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. 27 Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 28 „Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” 29 „Vino!” , i‑a zis Isus . Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. 30 Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” 32 Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. 33 Cei ce erau în barcă I s‑au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea bolnavilor din Ghenezaret
(Marcu 6:53‑56)34 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți se atingeau erau vindecați.