Cel mai mare în Împărăția Cerurilor
(Mc. 9:33-37Lc. 9:46-48)1 În ceasul acela, ucenicii s-au apropiat de Isus, zicând:
‒ Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor?
2 Isus a chemat un copilaș, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 și le-a zis:
‒ Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca niște copilași, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smerește precum acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și oricine îl primește, în Numele Meu, pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește.
Cauze de păcătuire
(Mc. 9:42-47Lc. 17:1-2)6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7 Vai de lumea aceasta , din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci este inevitabil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie-le și aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic! 9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei!
Pilda despre oaia rătăcită
(Lc. 15:4-7)10 Vedeți să nu cumva să-l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din Ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în Ceruri. 11 Căci Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
12 Ce părere aveți? Dacă unui om, care are o sută de oi, i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s-o caute pe cea rătăcită? 13 Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit! 14 Tot astfel, voia Tatălui vostru din Ceruri este să nu piară vreunul dintre acești micuți.
Atitudinea față de cel ce păcătuiește
(Lc. 17:3)15 Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și mustră-l doar între tine și el. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane , pentru ca „orice vorbă să fie bazată pe cuvântul a doi sau trei martori“ . 17 Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgân și ca un colector de taxe.
18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat în Cer și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în Cer.
19 Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe care doresc să-l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în Ceruri. 20 Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!
Pilda despre sclavul nemilostiv
(Lc. 17:4)21 Atunci Petru s-a apropiat și L-a întrebat:
‒ Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?
22 Isus i-a zis:
‒ Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23 De aceea Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria .
26 Atunci sclavul, aruncându-se la pământ, i s-a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!“. 27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.
28 După ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și-l strângea de gât, zicând: „Plătește ce-mi datorezi!“.
29 Atunci confratele său, aruncându-se la pământ, l-a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti“.
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. 31 Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: „Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai și tu milă de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“.
34 Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria.
35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din inimă pe fratele său.
Cel mai mare în Împărăția cerurilor
(Marcu 9:33‑37. Luca 9:46‑48)1 În ceasul acela , ucenicii s‑au apropiat de Isus și I‑au zis: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” 2 Iar El a chemat un copilaș, l‑a pus în mijlocul lor 3 și le‑a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți schimba și nu vă veți face ca niște copilași, nu veți intra nicidecum în Împărăția cerurilor. 4 Așadar, cine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. 5 Și cine primește un copilaș ca acesta în Numele Meu pe Mine Mă primește.
Prilejurile de păcătuire
(Marcu 9:42‑48. Luca 17:1‑2)6 Dar dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne o piatră de moară de gât și să fie scufundat în adâncul mării. 7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Trebuie să vină și prilejuri de păcătuire, dar vai de omul prin care vine prilejul de păcătuire! 8 Dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie‑le și aruncă‑le de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. 9 Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate‑l și aruncă‑l de la tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena de foc.
Pilda cu oaia rătăcită
(Luca 15:3‑7)10 Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din ceruri privesc necontenit fața Tatălui Meu, care este în ceruri!
[ 11 Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.] 12 Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și i se rătăcește una din ele, nu le va lăsa el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și va merge s‑o caute pe cea rătăcită? 13 Și dacă ajunge s‑o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă care nu s‑au rătăcit. 14 Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să se piardă vreunul din acești micuți.
Împăcarea cu fratele care greșește
(Luca 17:3)15 Dacă fratele tău greșește împotriva ta, du‑te și mustră‑l între tine și el! Dacă te ascultă, l‑ai câștigat pe fratele tău. 16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine pe încă unul sau doi, pentru ca din gura a doi sau trei martori să se întărească orice vorbă ! 17 Dacă nu‑i ia în seamă, spune‑l bisericii; și dacă nu ia în seamă nici biserica, să fie pentru tine ca păgânul și ca vameșul!
18 Adevărat vă spun: ce veți lega pe pământ va fi legat și în cer și ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat și în cer. 19 Iarăși vă spun: dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. 20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Pilda robului nemilostiv
21 Atunci, Petru s‑a apropiat de El și I‑a zis: „Doamne, de câte ori să‑l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? De șapte ori ?” 22 Isus i‑a zis: „Eu îți spun: nu de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte.
23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să‑și facă socotelile cu robii săi. 24 Când a început el socotelile, i‑a fost adus unul care îi datora zece mii de talanți . 25 Fiindcă acesta n‑avea de unde să dea înapoi, stăpânul lui a poruncit să fie vânduți el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, ca să plătească datoria . 26 Robul a căzut la pământ și i s‑a închinat, zicând: «Păsuiește‑mă, și‑ți voi da înapoi tot!» 27 Cuprins de milă, stăpânul robului aceluia i‑a dat drumul și i‑a iertat datoria. 28 Când a ieșit, robul acela l‑a întâlnit pe unul dintre tovarășii lui de slujbă, care îi datora o sută de dinari . L‑a înșfăcat de gât și îl strângea, zicând: «Înapoiază‑mi ce‑mi datorezi!» 29 Tovarășul lui a căzut la pământ și îl ruga zicând: «Păsuiește‑mă, și‑ți voi plăti!» 30 Dar el n‑a vrut, ci s‑a dus și l‑a aruncat în temniță până când avea să îi înapoieze ce îi datora. 31 Văzând tovarășii lui cele întâmplate, s‑au întristat foarte tare și au mers să‑i spună stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci, stăpânul său l‑a chemat și i‑a zis: «Rob rău! Eu ți‑am iertat toată datoria, fiindcă m‑ai rugat. 33 Oare nu se cădea să‑ți fie și ție milă de tovarășul tău așa cum mi‑a fost mie milă de tine?» 34 Atunci, stăpânul s‑a mâniat și l‑a dat pe mâna schingiuitorilor până când avea să înapoieze tot ce datora. 35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc dacă nu‑l iertați din inimă pe fratele vostru.”