Isus vindecă un om demonizat
(Mt. 8:28-34Lc. 8:26-37)1 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gherasenilor. 2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat imediat un om care ieșea din morminte și avea în el un duh necurat. 3 El își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4 Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu-l putea stăpâni. 5 Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu-se cu pietre.
6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 și a strigat cu glas tare, zicând:
‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui!
8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din acest om!“.
9 Isus l-a întrebat:
‒ Care-ți este numele?
El I-a zis:
‒ Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulți.
10 Și Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din regiunea aceea .
11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.
12 Duhurile necurate L-au rugat, zicând:
‒ Trimite-ne în porcii aceia , ca să intrăm în ei!
13 Și El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci , s-a repezit pe râpă în jos, în mare; și s-au înecat în mare.
14 Păzitorii lor au fugit și i-au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Și aceștia au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese demonizat (care avusese în el „Legiunea“), stând jos, îmbrăcat și întreg la minte, s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat, cu cel ce fusese demonizat și cu porcii, le-au istorisit totul . 17 Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din teritoriul lor.
18 În timp ce Isus Se urca în barcă, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, și istorisește-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“. 20 El a plecat și a început să proclame prin Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.
Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe
(Mt. 9:18-26Lc. 8:40-56)21 După ce Isus a trecut iarăși cu barca de cealaltă parte, s-a adunat la El o mare mulțime de oameni . Și El stătea lângă mare. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 și L-a rugat insistent, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune-Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“. 24 Isus a plecat împreună cu el.
O mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în jurul Lui. 25 Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie. 26 Ea suferise multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulțime pe la spate și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, voi fi vindecată!“. 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei .
30 Isus Și-a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându-Se spre mulțime, a întrebat:
‒ Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Ucenicii I-au zis:
‒ Vezi că mulțimea se înghesuie în jurul Tău, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“.
32 El însă Se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. 34 Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace și fii vindecată de boala ta!“.
35 În timp ce El încă vorbea, au venit câțiva din casa conducătorului sinagogii și au zis:
‒ Fata ta a murit. De ce-L mai deranjezi pe Învățător?
36 Dar Isus, ignorând cuvintele lor , i-a zis conducătorului sinagogii:
‒ Nu te teme! Crede doar!
37 N-a dat voie nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo tulburare și pe cei ce plângeau și boceau mult. 39 El a intrat și le-a zis: „De ce sunteți tulburați și plângeți? Copilul n-a murit, ci doarme!“. 40 Ei însă râdeau de El.
Isus i-a scos pe toți afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână și i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă: „Fetițo, ție îți zic, scoală-te!“. 42 Fetița s-a ridicat imediat și a început să umble. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Ei au înmărmurit de uimire. 43 Isus le-a poruncit de mai multe ori să nu știe nimeni despre aceasta și a spus să i se dea fetiței să mănânce.
Vindecarea unui demonizat
(Matei 8:28‑34. Luca 8:26‑39)1 Au trecut pe țărmul celălalt al mării, în ținutul gherasenilor . 2 Când a coborât Isus din barcă, L‑a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte și care avea un duh necurat. 3 El își avea locuința în morminte și nu‑l putea nimeni lega nici măcar cu lanțuri, 4 fiindcă de multe ori fusese legat cu cătușe și lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele, și nimeni nu‑l putea stăpâni. 5 Tot timpul, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, strigând și tăindu‑se cu pietre. 6 Când L‑a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s‑a închinat 7 și, strigând cu glas tare, a zis: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, pentru Dumnezeu, să nu mă chinuiești!” 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9 Și l‑a întrebat: „Care‑ți este numele?” „Numele meu este «Legiune» ”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.” 10 Și Îl rugau stăruitor să nu‑i trimită afară din ținutul acela . 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Și demonii L‑au rugat zicând: „Trimite‑ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!” 13 Isus le‑a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; turma, cam la două mii de capete, s‑a repezit de pe stâncă în mare și s‑a înecat.
14 Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine , iar oamenii au venit să vadă ce s‑a întâmplat. 15 Ajungând ei la Isus și văzându‑l pe cel ce fusese demonizat că stă jos, îmbrăcat și sănătos la minte – pe el, care avusese legiunea – s‑au înspăimântat. 16 Cei care văzuseră le‑au povestit tot ce se petrecuse cu demonizatul și cu porcii. 17 Atunci au început să‑L roage pe Isus să plece din ținutul lor.
18 Pe când urca Isus în barcă, cel care fusese demonizat Îl ruga să‑l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i‑a dat voie, ci i‑a zis: „Du‑te acasă la ai tăi și povestește‑le tot ce ți‑a făcut Domnul și cum a avut milă de tine!” 20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce făcuse Isus pentru el, și toți se minunau.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
(Matei 9:18‑26. Luca 8:40‑56)21 După ce a trecut Isus iarăși pe celălalt țărm, s‑a adunat o mare mulțime în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre mai‑marii sinagogii, pe nume Iair, care, văzându‑L pe Isus, a căzut la picioarele Lui 23 și Îl ruga stăruitor zicând: „Fetița mea este pe moarte; vino dar să‑Ți pui mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!” 24 Isus a plecat împreună cu el.
După El mergea o mare mulțime, care Îl îmbulzea. 25 Acolo era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, dar nimic nu‑i fusese de ajutor, ba încă ajunsese și mai rău. 27 A auzit vorbindu‑se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s‑a atins de haina Lui, 28 căci își zicea: „Dacă aș putea să mă ating măcar de hainele Lui, mă voi vindeca.” 29 Scurgerea ei a încetat îndată și a simțit în trupul ei că s‑a vindecat de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându‑Se către mulțime, a zis: „Cine s‑a atins de hainele Mele?” 31 Ucenicii I‑au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?» ” 32 Dar El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse cu ea, a venit, s‑a aruncat la picioarele Lui și I‑a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de boala ta!”
35 Pe când vorbea El , au venit unii de la mai‑marele sinagogii și au zis: „Fiica ta a murit; de ce îl mai necăjești pe învățător?” 36 Dar Isus, neținând seama de cuvintele rostite, i‑a zis mai‑marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai!” 37 Și n‑a îngăduit nimănui să‑L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Au ajuns la casa mai‑marelui sinagogii, iar Isus a găsit zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39 Intrând în casă , El le‑a zis: „De ce faceți atâta zarvă și plângeți? Copila n‑a murit, ci doarme !” 40 Dar ei Îl luau în râs. Isus , după ce i‑a scos afară pe toți, i‑a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu El și a intrat unde era copila. 41 Apucând‑o de mână, i‑a zis: „Talitha kum” , care înseamnă: „Fetițo, scoală‑te, îți spun!” 42 Îndată, fetița s‑a sculat și a început să umble, căci era în vârstă de doisprezece ani. Atunci ei s‑au minunat nespus. 43 Isus le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta și le‑a zis să‑i dea fetiței să mănânce.