Necredința celor din Nazaret
(Mt. 13:54-58Lc. 4:16-30)1 Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să-i învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau:
„De unde Îi vin Acestuia aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată și cum de se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui nu sunt oare aici, printre noi?“. Și, astfel , ei se îndoiau de El.
4 Isus însă le-a zis: „Un profet nu este lipsit de onoare decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui“. 5 Și n-a putut să facă acolo nicio minune, în afară de faptul că Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și era uimit de necredința lor.
Trimiterea celor doisprezece
(Mt. 10:1, Mt. 9-14Lc. 9:1-6)Isus străbătea satele de jur-împrejur, învățându-i pe oameni. 7 El i-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.
8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu, 9 ci să se încalțe cu sandale, dar să nu-și ia două cămăși. 10 El le-a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela. 11 Iar dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți de acolo, ca mărturie împotriva lor“.
12 Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască. 13 Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei și îi vindecau.
Ioan Botezătorul este decapitat
(Mt. 14:1-12Lc. 9:7-9)14 Regele Irod a auzit despre Isus , căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“. 15 Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“.
16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l-am decapitat, a înviat!“. 17 Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău!“. 19 Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri; totuși, îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei. 22 Când fata Irodiadei a intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
‒ Cere-mi orice dorești și-ți voi da!
23 Apoi i-a jurat:
‒ Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Ea a ieșit și a întrebat-o pe mama ei:
‒ Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
‒ Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, adresându-i următoarea cerere:
‒ Doresc să-mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n-a vrut s-o refuze. 27 Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o tavă și i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21Lc. 9:10-17Ioan 6:1-13)30 Apostolii s-au adunat la Isus și I-au istorisit tot ce făcuseră și tot ce-i învățaseră pe oameni . 31 Isus le-a zis: „Veniți cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți-vă puțin!“. Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33 Dar mulți i-au văzut plecând și i-au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă , Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-au păstor. Și a început să-i învețe multe lucruri.
35 Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis:
‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. 36 Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să-și cumpere ceva de mâncare.
37 Însă Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ Dați-le voi să mănânce!
Ei L-au întrebat:
‒ Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari și să le dăm să mănânce?
38 Isus i-a întrebat:
‒ Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți!
După ce au aflat, I-au răspuns:
‒ Cinci pâini și doi pești.
39 Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți pe iarba verde, în grupuri. 40 Și ei s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești. 42 Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. 43 Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Isus umblă pe mare
(Mt. 14:22-33Ioan 6:16-21)45 Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui spre Betsaida, în timp ce El va trimite mulțimea acasă. 46 După ce Și-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să Se roage.
47 Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm. 48 A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Voia să ajungă alături de ei. 49 Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat, 50 pentru că toți s-au speriat când L-au văzut.
Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“. 51 După ce S-a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși, 52 căci nu înțeleseseră ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret
(Mt. 14:34-36)53 După ce au trecut marea , au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo . 54 Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. 55 Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus . 56 Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.
Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor
(Matei 13:53‑58. Luca 4:16‑30)1 Isus a plecat de acolo și a venit în patria Lui, iar ucenicii Lui L‑au urmat. 2 Când a venit ziua sabatului, a început să îi învețe pe oameni în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are el aceste lucruri? Cine i‑a dat înțelepciunea aceasta și cum se fac astfel de minuni prin mâinile lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, Iose, Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici, printre noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le‑a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.” 5 N‑a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și‑a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i‑a vindecat. 6 Și Se mira de necredința lor.
Trimiterea celor doisprezece
(Matei 10:1Matei 5‑15. Luca 9:1‑6)Isus străbătea satele din împrejurimi învățându‑i pe oameni.
7 Atunci i‑a chemat pe cei doisprezece și a început să‑i trimită doi câte doi, dându‑le autoritate asupra duhurilor necurate. 8 Le‑a poruncit să nu ia cu ei pe drum nimic altceva decât un toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, 9 să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le‑a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 11 Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. [Adevărat vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora decât pentru cetatea aceea.]” 12 Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13 Scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn mulți bolnavi, vindecându‑i.
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Matei 14:1‑12. Luca 9:7‑9)14 Regele Irod a auzit de Isus , fiindcă Numele Lui ajunsese cunoscut, și zicea: „Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 15 Alții ziceau că este Ilie, iar alții, că este un profet ca cei din vechime . 16 Dar Irod, auzind toate acestea , zicea: „Ioan, căruia i‑am tăiat capul, a înviat!” 17 Căci Irod însuși trimisese soldați să‑l prindă pe Ioan și‑l legase în temniță din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pe care o luase în căsătorie. 18 Ioan îi zicea lui Irod: „Nu‑ți este îngăduit să trăiești cu soția fratelui tău!” 19 Irodiada îl ura pe Ioan și voia să‑l omoare, dar nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de el, știindu‑l om drept și sfânt. Îl ocrotea și, când îl auzea, era în mare cumpănă, dar îl asculta cu plăcere.
21 Totuși , a venit o zi cu bun prilej, atunci când, sărbătorindu‑și ziua de naștere, Irod a dat un ospăț celor cu vază, căpeteniilor oștirii și fruntașilor Galileei. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăț , a dansat și le‑a fost pe plac lui Irod și celor care ședeau la masă cu el. Regele i‑a zis fetei: „Cere‑mi orice vrei și‑ți voi da!” 23 Apoi a jurat cu tărie: „Orice îmi vei cere îți voi da, chiar și jumătate din regatul meu!” 24 Fata a ieșit și i‑a zis mamei sale: „Ce să cer?” Aceasta i‑a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul!” 25 Ea a intrat în grabă la rege și i‑a cerut, zicând: „Vreau să‑mi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul.” 26 Regele s‑a întristat foarte mult, dar din pricina jurămintelor sale și a oaspeților, n‑a vrut să‑și încalce cuvântul. 27 Regele l‑a trimis îndată pe călău, cu porunca de a aduce capul lui Ioan . Acela s‑a dus, i‑a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28 l‑a adus pe o tavă, i l‑a dat fetei, iar fata i l‑a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit, i‑au luat trupul și l‑au pus într‑un mormânt.
Prima înmulțire a pâinilor
(Matei 14:13‑21. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)30 Apostolii s‑au adunat la Isus și I‑au spus tot ce făcuseră și îi învățaseră pe oameni . 31 Isus le‑a zis: „Veniți doar voi, într‑un loc pustiu, și odihniți‑vă puțin!” Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n‑aveau timp nici să mănânce. 32 Au plecat cu barca spre un loc pustiu. 33 Oamenii i‑au văzut plecând și i‑au recunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au ajuns înaintea lor acolo . 34 Când a coborât din barcă , Isus a văzut o mulțime mare de oameni și I s‑a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu au păstor , și a început să‑i învețe multe. 35 Fiindcă se făcuse târziu, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu și ora este înaintată. 36 Dă‑le drumul să se ducă în cătunele și satele din împrejurimi, ca să‑și cumpere ceva de mâncare!” 37 „Dați‑le voi să mănânce!” , le‑a răspuns Isus . Dar ei I‑au zis: „Să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?” 38 Și El i‑a întrebat: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” După ce au aflat, au răspuns: „Cinci pâini și doi pești.” 39 Atunci a poruncit să se așeze toți, grupuri‑grupuri, pe iarba verde. 40 Și au stat jos în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și‑a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea . Apoi a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, ca ei să le împartă mulțimii. Și cei doi pești i‑a împărțit tuturor. 42 Au mâncat toți și s‑au săturat, 43 și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase din pâine și din pești. 44 Cei care mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Isus umblă pe mare
(Matei 14:22‑23. Ioan 6:15‑21)45 Îndată , Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El dă drumul mulțimii. 46 După ce și‑a luat rămas‑bun de la ei, S‑a dus pe munte ca să Se roage. 47 Când s‑a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48 I‑a văzut pe ucenici necăjindu‑se cu vâslitul, căci vântul le era împotrivă, și într‑a patra strajă din noapte , a venit la ei umblând pe mare; și voia să treacă pe lângă ei. 49 Când L‑au văzut ei umblând pe mare, au crezut că este o nălucă și au țipat, 50 pentru că toți L‑au văzut și s‑au înspăimântat. Isus le‑a vorbit îndată și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 51 Apoi S‑a suit la ei în barcă, iar vântul s‑a oprit. Ei au rămas nespus de uimiți, 52 căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
(Matei 14:34‑36)53 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54 Când au coborât din barcă, oamenii L‑au recunoscut îndată pe Isus , 55 au alergat prin tot ținutul și au început să aducă bolnavi în paturi pretutindeni unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra, în sate, cetăți sau cătune, îi puneau pe bolnavi în piețe și‑L rugau să le dea voie măcar de poala hainei Lui să se atingă. Și toți câți se atingeau de El erau vindecați.