Israeliții își mărturisesc păcatele
1 În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s-au adunat cu toții ca să țină un post. Fiecare își acoperise coapsele cu o pânză de sac și își presărase țărână pe cap. 2 Cei din neamul lui Israel s-au separat de toți străinii și, stând în picioare, și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. 3 Au stat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, și-au mărturisit păcatele și s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.
4 Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5 Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis:
„Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să-Ți fie Numele cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! 6 Tu ești Domnul și în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată armata lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu dai viață tuturor acestora, iar armata cerurilor Ți se închină.
7 Tu ești Domnul, Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram, Care l-ai scos din Ur, din Caldeea, și i-ai pus numele Avraam. 8 Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat cu el un legământ, potrivit căruia le vei da descendenților lui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgașiților. Ți-ai ținut promisiunile, căci Tu ești drept.
9 Apoi ai văzut asuprirea strămoșilor noștri în Egipt și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie. 10 Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai știut cât de arogant s-au purtat cu aceștia, și Ți-ai făcut un Nume, cum se știe astăzi. 11 Ai despărțit marea înaintea lor, și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat. Însă pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape mari. 12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua, și printr-un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13 Ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din Ceruri. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune. 14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat porunci, hotărâri și o Lege prin mâna lui Moise, slujitorul Tău. 15 Le-ai dat pâine din cer, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete, și le-ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși, cu mâna ridicată, că le-o vei da.
16 Însă ei, strămoșii noștri, s-au mândrit, au fost încăpățânați și n-au ascultat de poruncile Tale. 17 Au refuzat să asculte și nu și-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. S-au încăpățânat și, în răzvrătirea lor, și-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavie. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, și nu i-ai părăsit. 18 Chiar și atunci când și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău, Care te-a scos din Egipt!» și s-au făcut vinovați de multă blasfemie, 19 Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în deșert. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetat să le lumineze noaptea drumul pe care mergeau. 20 Le-ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ți-ai retras mana de la gura lor și ai continuat să le dai apă ca să-și potolească setea. 21 Timp de patruzeci de ani le-ai asigurat hrana în deșert și n-au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat.
22 Le-ai dat regate și popoare și ai împărțit între ei fiecare teritoriu. Astfel, ei au luat în stăpânire țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului. 23 Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara în care le-ai zis părinților lor să intre ca s-o ia în stăpânire. 24 Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să facă cu ei ce consideră că este bine. 25 Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case pline cu tot felul de bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și s-au bucurat de viață datorită bunătății Tale celei mari.
26 Dar, apoi, s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i-au ucis pe profeții Tăi, care îi avertizau să se întoarcă la Tine, și s-au făcut astfel vinovați de multă blasfemie. 27 Atunci i-ai dat pe mâna dușmanilor lor, care i-au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din Ceruri. În marea Ta îndurare, le-ai dat eliberatori, care i-au eliberat din mâna dușmanilor lor.
28 Când au avut odihnă însă, au făcut iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat pe mâna dușmanilor lor, care au domnit peste ei. Dar ei s-au întors și au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din Ceruri și, în îndurarea Ta, i-ai eliberat în numeroase rânduri.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s-au mândrit, n-au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, pe care, dacă omul le respectă, va trăi prin ele. Ți-au întors spatele cu încăpățânare, s-au răzvrătit și n-au ascultat. 30 I-ai îngăduit așa mulți ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot n-au vrut să asculte și, astfel, i-ai dat pe mâna popoarelor străine. 31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu plin de har și milostiv.
32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care păstrezi legământul și îndurarea, nu privi ca pe ceva neînsemnat toate greutățile prin care am trecut, atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri, tot poporul Tău, din zilele împăraților Asiriei și până în ziua aceasta! 33 Cu privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci ai lucrat cu credincioșie, dar noi am făcut ceea ce este rău! 34 Regii, conducătorii, preoții și strămoșii noștri n-au împlinit Legea Ta. N-au dat ascultare poruncilor și înștiințărilor Tale prin care i-ai avertizat. 35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine, în țara cea întinsă și bogată pe care le-o dăduseși, ei nu Ți-au slujit și nu s-au întors de la faptele lor cele rele.
36 Și, iată-ne astăzi sclavi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri, ca să-i mănânce roadele și bunătățile! Iată-ne sclavi chiar în ea! 37 Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz“.
Poporul încheie o înțelegere
38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înțelegere de neclintit, pe document punându-și pecetea conducătorii, leviții și preoții.
Postul și mărturisirea păcatelor
1 În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s‑au adunat să postească, îmbrăcați în sac și presărați cu țărână. 2 Cei ce erau din neamul lui Israel s‑au separat de toți străinii, au venit și au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. 3 După ce s‑au așezat, au citit din cartea Legii DOMNULUI, Dumnezeului lor, a patra parte din zi. În altă a patra parte din zi și‑au mărturisit păcatele și s‑au închinat înaintea DOMNULUI, Dumnezeului lor. 4 Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s‑au urcat pe platforma leviților și au strigat cu glas tare către DOMNUL, Dumnezeul lor. 5 Apoi, leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia , Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați‑vă și binecuvântați‑L pe DOMNUL, Dumnezeul vostru!
Din veșnicie în veșnicie,
binecuvântat fie Numele Tău cel slăvit ;
fie înălțat mai presus de orice binecuvântare sau laudă!
6 Numai Tu ești DOMNUL!
Tu ai făcut cerurile,
cerurile cerurilor și toată oștirea lor,
pământul cu tot ce este pe el,
mările cu tot ce cuprind ele.
Tu păstrezi viața tuturor
și oștirea cerurilor Ți se închină Ție.
7 Tu ești acela DOAMNE Dumnezeule,
care l‑ai ales pe Avram ,
l‑ai scos din Ur, din Caldeea,
și i‑ai pus numele Avraam .
8 Ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta,
ai încheiat legământ cu el
ca să‑i dai țara canaaniților:
a hitiților, a amoriților,
a fereziților, a iebusiților și a ghirgasiților –
s‑o dai seminției lui.
Și Ți‑ai ținut promisiunea,
căci Tu ești drept.
9 Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt
și le‑ai auzit strigătele la Marea Roșie.
10 Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon,
împotriva tuturor slujitorilor lui
și împotriva întregului popor din țara lui;
Știai că s‑au purtat cu îngâmfare față de ei
și Ți‑ai făcut un nume care dăinuie și astăzi.
11 Ai despicat marea înaintea lor
și au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat,
dar pe cei ce‑i urmăreau i‑ai prăbușit în străfunduri,
ca o piatră în ape năvalnice.
12 I‑ai călăuzit printr‑un stâlp de nor ziua
și printr‑un stâlp de foc noaptea,
ca să le luminezi drumul
pe care aveau să‑l urmeze.
13 Te‑ai coborât pe muntele Sinai
și le‑ai vorbit din ceruri:
le‑ai dat hotărâri drepte ,
legi adevărate, rânduieli și porunci bune.
14 Le‑ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt
și le‑ai dat porunci, rânduieli și o Lege
prin robul Tău Moise.
15 Pâine din ceruri le‑ai dat
când le era foame;
apă din stâncă le‑ai scos
când le era sete.
Și le‑ai spus să intre
să ia în stăpânire țara
pe care juraseși că le‑o vei da.
16 Dar părinții noștri s‑au îngâmfat
și‑au înțepenit grumazul
și n‑au urmat poruncile Tale.
17 N‑au vrut să asculte
și nu și‑au adus aminte de minunile
pe care le făcuseși pentru ei.
Și‑au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor,
și‑au pus o căpetenie
ca să se întoarcă în robia lor.
Dar Tu ești un Dumnezeu iertător,
milostiv și îndurător,
îndelung răbdător și bogat în bunătate
și nu i‑ai părăsit.
18 Chiar dacă și‑au făcut un vițel turnat și au zis:
«Acesta este Dumnezeul tău care te‑a scos din Egipt»
– rostind astfel mari blasfemii –
19 Tu, în îndurarea Ta cea mare,
nu i‑ai părăsit în pustiu:
stâlpul de nor nu s‑a îndepărtat de la ei,
călăuzindu‑i pe drum în timpul zilei,
nici stâlpul de foc noaptea,
luminând drumul pe care să meargă.
20 Le‑ai dat Duhul Tău cel bun ca să‑i învețe;
n‑ai oprit mana Ta de la gura lor
și le‑ai dat apă să‑și potolească setea.
21 Patruzeci de ani Te‑ai îngrijit de ei
în pustiu: n‑au dus lipsă de nimic,
hainele nu li s‑au învechit
și picioarele nu li s‑au umflat.
22 Le‑ai dat împărății și popoare
și le‑ai împărțit fiecare petic de pământ .
Au luat în stăpânire țara lui Sihon ,
țara regelui Heșbonului
și țara lui Og,
regele Bașanului.
23 Le‑ai înmulțit fiii
ca stelele cerurilor
și i‑ai adus în țara făgăduită părinților lor,
pe care urmau să o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat
și au luat țara în stăpânire;
i‑ai smerit înaintea lor
pe locuitorii țării, canaaniții,
și i‑ai dat în mâna lor,
împreună cu regii și popoarele țării,
ca să le facă după cum doresc.
25 Au cucerit cetăți întărite
și pământuri roditoare ;
au luat în stăpânire case
pline de tot felul de bunătăți,
fântâni săpate , vii, măslini
și pomi roditori din belșug.
Au mâncat, s‑au săturat, s‑au îngrășat
și s‑au desfătat în bunătatea Ta cea mare.
26 Totuși, au fost neascultători , s‑au răzvrătit împotriva Ta
și au lepădat Legea Ta.
I‑au ucis pe profeții Tăi,
care‑i rugau fierbinte
să se întoarcă la Tine,
și au rostit mari blasfemii.
27 Atunci, i‑ai dat în mâna vrăjmașilor lor,
care i‑au asuprit.
Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine
și Tu i‑ai auzit din ceruri .
În îndurarea Ta cea mare, le‑ai dat izbăvitori ,
care i‑au izbăvit din mâna vrăjmașilor lor.
28 Dar, când au avut odihnă,
au făcut iarăși ce este rău înaintea Ta.
Tu i‑ai lăsat în mâna vrăjmașilor lor
și ei i‑au stăpânit.
Dar iarăși au strigat către Tine,
și Tu i‑ai auzit din ceruri și i‑ai izbăvit adesea ,
după îndurarea Ta.
29 I‑ai mustrat ca să se întoarcă la Legea Ta,
dar ei s‑au arătat obraznici
și n‑au ascultat de poruncile Tale.
Au păcătuit împotriva hotărârilor Tale
– prin care va trăi cel ce le împlinește –,
Ți‑au întors spatele cu îndărătnicie,
și‑au înțepenit grumazul și n‑au ascultat.
30 I‑ai răbdat astfel mulți ani,
i‑ai mustrat prin Duhul Tău,
prin profeții Tăi
și, fiindcă n‑au vrut să audă,
i‑ai dat în mâna popoarelor vecine.
31 Dar, în îndurarea Ta cea mare,
nu i‑ai nimicit
și nu i‑ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv ,
plin de îndurare.
32 Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare,
puternic și înfricoșător,
Tu, Cel ce ții legământul și îndurarea,
nu privi ca un lucru neînsemnat toate greutățile
prin care am trecut noi,
regii, comandanții, preoții, profeții și părinții noștri,
precum și întregul Tău popor,
din vremea împăraților Asiriei
până în ziua de azi!
33 Tu ai fost drept în tot ce a venit asupra noastră,
căci Te‑ai arătat credincios, deși noi am făcut rău.
34 Regii, dregătorii, preoții și părinții noștri
n‑au împlinit Legea
și n‑au luat aminte la poruncile și înștiințările
prin care îi mustrai.
35 Când încă aveau rege și multe binefaceri
care veneau de la Tine
în țara întinsă și roditoare
pe care le‑ai dăruit‑o,
nu Ți‑au slujit și nu s‑au abătut
de la faptele lor rele.
36 Iată‑ne astăzi robi
în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri
ca să mănânce roadele și bunătățile ei!
Iată‑ne robi în ea!
37 Roadele ei se înmulțesc pentru împărații
pe care i‑ai rânduit peste noi, din pricina păcatelor noastre;
ei stăpânesc după plac peste trupurile și peste vitele noastre,
iar noi suntem într‑o mare strâmtorare!”
Înnoirea legământului
38 Din pricina acestor lucruri, încheiem o învoială în scris; pe documentul pecetluit sunt numele dregătorilor, ale leviților și ale preoților noștri.