Psalmul 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului,
stăteam jos și plângeam amintindu-ne de Sion.
2 Ne atârnaserăm lirele
în sălciile din acel loc,
3 căci acolo, cei ce ne-au luat captivi ne cereau cântări,
asupritorii noștri ne cereau bucurie:
„Cântați-ne din cântările Sionului!“.
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Ierusalime, dacă te voi uita,
să-și uite și dreapta mea îndemânarea !
6 Limba mea să se lipească de cerul gurii mele,
dacă nu-mi voi aminti de tine
și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Doamne, adu-Ți aminte de fiii lui Edom,
care, în ziua distrugerii Ierusalimului,
ziceau: „Radeți!
Radeți tot până la temelie!“.
8 Fiică distrugătoare a Babilonului!
Ferice de acela care te va pedepsi
pentru ceea ce ne-ai făcut!
9 Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi
și-i va zdrobi de stâncă!