Psalmul 2
1 De ce se agită națiunile
și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2 Regii pământului s-au ridicat cu toții,
și conducătorii s-au adunat împreună împotriva Domnului
și împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să Le rupem legăturile
și să aruncăm funiile Lor de pe noi!“.
4 Cel Ce locuiește în Ceruri râde;
Stăpânul Își bate joc de ei.
5 Apoi le vorbește în mânia Lui
și-i îngrozește în furia Lui, zicând :
6 „Totuși, Eu L-am înscăunat pe Împăratul Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt“.
7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
și-Ți voi da națiunile ca moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier,
le vei sfărâma ca pe vasul unui olar“.
10 De aceea, regilor, fiți înțelepți!
Judecători ai pământului, primiți învățătură!
11 Slujiți Domnului cu teamă
și bucurați-vă tremurând!
12 Dați sărutare Fiului,
ca nu cumva să Se mânie și să pieriți pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toți cei ce se adăpostesc în El!