Psalmul 57
Pentru dirijor. De cântat precum „Nu distruge!“. Al lui David. Un mihtam compus pe vremea când acesta se refugiase în peșteră, fugind de Saul.
1 Arată-Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, arată-Ți bunăvoința față de mine,
căci în Tine se adăpostește sufletul meu.
La umbra aripilor Tale mă adăpostesc
până când va trece necazul.
2 Strig către Dumnezeul cel Preaînalt,
către Dumnezeul Care mă răzbună.
3 El va trimite ajutor din Ceruri și mă va salva;
îl va face de rușine pe cel ce mă persecută. Selah
Dumnezeu Își va trimite îndurarea și credincioșia.
4 Sufletul meu este în mijlocul leilor;
stau întins printre cei ce devorează,
fii ai omului, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți
și a căror limbă este o sabie tăioasă.
5 Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie gloria Ta peste întreg pământul!
6 Ei întinseseră un laț pașilor mei,
sufletul îmi era încovoiat.
Ei săpaseră o groapă înaintea mea,
dar au căzut ei înșiși în ea. Selah
7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
inima mea este pregătită!
Voi cânta și Te voi lăuda.
8 Trezește-te, suflete al meu!
Treziți-vă, harfă și liră!
Voi trezi zorii.
9 Stăpâne, Îți voi mulțumi printre popoare.
Voi cânta spre lauda Ta printre națiuni.
10 Căci mare este îndurarea Ta, până la ceruri,
iar credincioșia Ta este până la nori.
11 Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie gloria Ta peste întreg pământul!