Îngerul cu sulul cel mic
1 Am văzut un alt înger puternic, care cobora din Cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era un curcubeu. Fața lui era ca soarele, picioarele îi erau ca niște stâlpi de foc, 2 și în mână avea un sul mic, care era deschis. Și-a pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe uscat 3 și a strigat cu glas tare, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și-au făcut auzite glasurile, 4 iar când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă am auzit un glas din Cer, zicând: „Sigilează ceea ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!“. 5 Îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 și a jurat pe Cel Ce trăiește în vecii vecilor, Care a creat cerul și ceea ce este în el, pământul și ceea ce este pe el și marea și ceea ce este în ea, că nu va mai fi nicio amânare, 7 ci în zilele când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, așa cum le-a vestit El slujitorilor Săi, profeții.
8 Glasul din Cer pe care l-am auzit mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te, ia sulul deschis care este în mâna îngerului ce stă în picioare pe mare și pe uscat!“. 9 M-am dus la înger și i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea“ . 10 Am luat sulul din mâna îngerului și l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar. 11 Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, națiuni, limbi și regi!“.
Îngerul și cărticica
1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într‑un nor. Deasupra capului lui era curcubeul , fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc. 2 În mână ținea o cărticică deschisă. El și‑a pus piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe pământ 3 și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, au răsunat glasurile celor șapte tunete. 4 Și când au răsunat glasurile celor șapte tunete, eram gata să mă apuc să scriu; atunci am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!”
5 Iar îngerul pe care‑l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă , 7 ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, după vestea bună pe care le‑a dat‑o El robilor Săi, profeții.
8 Și glasul pe care‑l auzisem din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9 M‑am dus la înger și i‑am cerut să‑mi dea cărticica. „Ia‑o ”, mi‑a zis el, „și mănânc‑o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10 Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‑o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat‑o, mi s‑a umplut pântecele de amărăciune . 11 Apoi mi s‑a zis: „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.”