Cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
1 Am auzit un glas puternic zicându-le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale furiei lui Dumnezeu!“.
2 Primul s-a dus și și-a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră chipului ei a venit o rană urâtă și dureroasă.
3 Al doilea și-a vărsat vasul în mare și ea s-a făcut ca sângele unui mort. Și orice suflare de viață care era în mare a pierit.
4 Al treilea și-a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s-au transformat în sânge.
5 L-am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Tu ești drept, Cel Care este și Care era, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,
le-ai dat și Tu să bea sânge!
Merită aceasta !“.
7 Și am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“.
8 Al patrulea și-a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s-a dat voie să-i ardă pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost arși de căldura lui cea mare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Ei nu s-au pocăit și nu L-au glorificat.
10 Al cincilea și-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere 11 și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al șaselea și-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor care vin din est.
13 Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura dragonului, din gura fiarei și din gura profetului fals. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a Atotputernicului.
15 „Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și oamenii să nu-i vadă rușinea“.
16 I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“ .
17 Al șaptelea și-a vărsat vasul în aer. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic, zicând: „S-a terminat!“. 18 Au avut loc fulgere, sunete și tunete și a fost un mare cutremur, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a mai fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Orice insulă a fugit, iar munții n-au mai fost găsiți. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant. Din cauza urgiei cu grindină, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
Cupele mâniei lui Dumnezeu
1 Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care le spunea celor șapte îngeri: „Duceți‑vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2 Primul s‑a dus și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a apărut pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului ei.
3 Al doilea a vărsat cupa lui în mare. Și marea s‑a făcut sânge ca de mort. Și orice făptură vie care era în mare a murit.
4 Al treilea a vărsat cupa lui în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s‑au făcut sânge. 5 Și l‑am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Drept ești Tu, care ești și care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,
tot sânge le‑ai dat și Tu să bea.
Așa și merită!”
7 Și am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne Dumnezeule atotputernic,
adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”
8 Al patrulea a vărsat cupa lui peste soare. Și soarelui i s‑a dat să‑i dogorească pe oameni cu focul lui . 9 Și oamenii au fost dogoriți cu arșiță mare și au hulit Numele lui Dumnezeu, care are stăpânire peste aceste urgii, și nu s‑au pocăit ca să‑I dea slavă.
10 Al cincilea a vărsat cupa lui peste tronul fiarei. Și împărăția fiarei a fost cuprinsă de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere. 11 Și L‑au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele și nu s‑au pocăit de faptele lor.
12 Al șaselea a vărsat cupa lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui. 13 Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura profetului mincinos trei duhuri necurate , ca niște broaște. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații din întreaga lume ca să‑i strângă pentru războiul din ziua cea mare a Dumnezeului celui atotputernic. 15 „Iată , Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” 16 Duhurile cele rele i‑au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.
17 Al șaptelea a vărsat cupa lui în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas tare, care zicea: „S‑a sfârșit!” 18 Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și s‑a făcut un așa de mare cutremur, că de când este omul pe pământ n‑a fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea cea mare s‑a împărțit în trei și cetățile neamurilor s‑au prăbușit. Și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‑i dea potirul de vin al mâniei Lui aprinse . 20 Toate insulele au fugit și munții n‑au mai fost de găsit. 21 Grindină mare cât un talant a căzut din cer peste oameni. Și oamenii L‑au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.