Tronul din Cer
1 După acestea, m-am uitat și iată că în Cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l-am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă-te aici și-ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea“. 2 Imediat am fost în Duhul și iată că în Cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva. 3 Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului. 4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur. 5 Din tron ieșeau fulgere, sunete și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, 6 și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline cu ochi în față și în spate. 7 Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8 Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe interior. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul Dumnezeu,
Cel Atotputernic,
Cel Care era, Care este
și Care vine!“.
9 Ori de câte ori ființele vii Îi aduceau glorie, onoare și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:
11 „Demn ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești gloria, onoarea și puterea,
pentru că Tu le-ai creat pe toate
și prin voia Ta ele erau și au fost create!“.
Închinarea cerească
1 După aceste lucruri, m‑am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Primul glas , ca de trâmbiță, pe care‑l auzisem vorbind cu mine, mi‑a zis: „Suie‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceste lucruri!”
2 Îndată am fost luat în Duhul. Și iată că în cer era așezat un tron , și pe tron stătea Cineva. 3 Cel ce stătea pe el avea înfățișarea pietrei de iaspis și de sardiu, iar tronul era înconjurat de un curcubeu care avea înfățișarea pietrei de smarald. 4 Împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, și pe tronuri – douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe, având pe capetele lor cununi de aur. 5 Din tron ieșeau fulgere , glasuri și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte făclii de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Înaintea tronului era ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul tronului și împrejurul tronului erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Prima făptură vie semăna cu un leu, a doua făptură – cu un vițel, a treia făptură avea chip ca de om, iar a patra făptură era asemenea unui vultur în zbor. 8 Fiecare dintre aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte, fără odihnă, zic:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic ,
care era, care este, care vine!”
9 Când făpturile vii Îi dau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce stă pe tron și care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncă înaintea Celui ce stă pe tron și se închină Celui ce este viu în vecii vecilor, își pun cununile jos înaintea tronului și zic:
11 „Vrednic ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești slava, cinstea și puterea,
căci Tu ai creat toate lucrurile
și prin voia Ta sunt în ființă și au fost create!”