Aplicarea sigiliului pe fruntea celor 144.000
1 După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2 Am văzut un alt înger, care se înălța din est și care avea sigiliul Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3 zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!“. 4 Și am auzit numărul celor ce primiseră sigiliul pe frunte: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel primiseră sigiliul pe frunte:
5 din seminția lui Iuda douăsprezece mii;din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;din seminția lui Gad – douăsprezece mii;6 din seminția lui Așer – douăsprezece mii;din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;din seminția lui Manase – douăsprezece mii;7 din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;din seminția lui Levi – douăsprezece mii;din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;8 din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii primiseră sigiliul pe frunte.Marea mulțime în robe albe
9 După toate acestea, m-am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.
10 Ei strigau cu glas tare, zicând:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Care stă pe tron,
și a Mielului!“.
11 Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s-au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s-au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând:
„Amin! Lauda și gloria,
înțelepciunea și mulțumirea,
onoarea, puterea și măreția
să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin“.
13 Unul dintre bătrâni m-a întrebat, zicând:
‒ Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?
14 I-am răspuns:
‒ Domnule, tu știi!
El mi-a zis:
‒ Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare.
Ei și-au spălat robele
și le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și I se închină zi și noapte în Templul Lui;
iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete
și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,
nici vreo altă căldură arzătoare,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,
iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
Sigilarea celor o sută patruzeci și patru de mii
1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, 3 zicând: „Nu vătămați nici pământul, nici marea, nici copacii până nu punem pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii , pecetluiți din toate semințiile fiilor lui Israel:
5 din seminția lui Iuda, pecetluiți douăsprezece mii;din seminția lui Ruben, douăsprezece mii;din seminția lui Gad, douăsprezece mii;6 din seminția lui Așer, douăsprezece mii;din seminția lui Neftali, douăsprezece mii;din seminția lui Manase, douăsprezece mii;7 din seminția lui Simeon, douăsprezece mii;din seminția lui Levi, douăsprezece mii;din seminția lui Isahar, douăsprezece mii;8 din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii;din seminția lui Iosif, douăsprezece mii;din seminția lui Beniamin, pecetluiți douăsprezece mii.Mulțimea din toate neamurile
9 După aceea m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nu putea s‑o numere nimeni, cu oameni de orice neam, din orice seminție, din orice popor și de orice limbă, care stăteau în picioare înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini, 10 strigând cu glas tare și zicând:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
care stă pe tron,
și a Mielului!”
11 Și toți îngerii stăteau împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru făpturi vii. Și s‑au aruncat cu fața la pământ înaintea tronului, s‑au închinat lui Dumnezeu 12 și au zis :
„Amin! Ale Dumnezeului nostru să fie
binecuvântarea, slava, înțelepciunea, mulțumirea,
cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin!”
13 Și unul dintre bătrâni a luat cuvântul și mi‑a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” 14 „Domnul meu”, i‑am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi‑a zis:
„Aceștia sunt cei ce vin din necazul cel mare;
ei și‑au spălat hainele
și le‑au albit în sângele Mielului.
15 De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și‑I slujesc zi și noapte în Templul Lui.
Cel ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete și
nu‑i va mai dogori nici soarele ,
nici vreo altă arșiță.
17 Căci Mielul, care stă în mijlocul tronului,
îi va păstori ,
îi va conduce la izvoarele apelor vieții
și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor . ”