1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Cristos este împlinirea Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.
Mântuirea este pentru toți cei care cred
5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care împlinește poruncile va trăi prin ele“ . 6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în Cer?»“ – adică pentru a-L coborî pe Cristos – 7 „sau: «Cine va coborî în Adânc?» “ – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morți. 8 Și atunci, ce spune ea?
„Cuvântul este aproape de tine;
este în gura ta și în inima ta“ .
Acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm. 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10 Căci omul crede cu inima, ca să primească dreptatea, și mărturisește cu gura, ca să primească mântuirea. 11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine“ . 12 Căci nu se face nicio diferență între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“ .
14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“ .
16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“ . 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da!
„Glasul lor a străbătut întreg pământul,
și cuvintele lor au ajuns
până la marginile lumii“ .
19 Însă eu întreb: oare n-a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:
„Eu vă voi provoca la gelozie
prin cei ce nu sunt o națiune;
vă voi mânia printr-o națiune fără pricepere“ .
20 Iar Isaia îndrăznește și spune:
„M-am lăsat găsit de cei ce nu Mă căutau.
M-am făcut cunoscut
celor ce nu întrebau de Mine“ .
21 Însă, despre Israel, spune:
„Toată ziua Mi-am întins mâinile
către un popor neascultător și împotrivitor“ .
1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este să fie mântuiți. 2 Mărturisesc despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, dar lipsită de pricepere, 3 căci, fiindcă n‑au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu și au căutat să‑și statornicească propria lor dreptate, nu s‑au supus îndreptățirii de la Dumnezeu. 4 Hristos este ținta Legii, în vederea îndreptățirii fiecăruia care crede. 5 Într‑adevăr, Moise descrie astfel dreptatea pe care o dă Legea: Omul care face acestea va trăi prin ele. 6 Pe când dreptatea care vine din credință vorbește astfel: Să nu spui în inima ta : „Cine se va sui în cer?” (adică să‑L coboare pe Hristos) 7 sau: Cine se va coborî în adânc? (adică să‑L scoale pe Hristos din morți). 8 Dar ce spune ea ? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l propovăduim noi. 9 Dacă‑L mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat din morți, vei fi mântuit; 10 căci cu inima se crede în vederea îndreptățirii, iar cu gura se mărturisește în vederea mântuirii. 11 După cum zice Scriptura: Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine. 12 Într‑adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci pentru toți este același Domn, care Își revarsă bogățiile peste toți cei ce‑L cheamă. 13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit .
14 Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n‑au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n‑au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: Ce frumoase sunt picioarele [celor ce vestesc pacea, ale] celor ce aduc vești bune! 16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Așa cum zice Isaia: Doamne , cine a crezut propovăduirea noastră? 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N‑au auzit ei?” Dimpotrivă,
pe tot pământul a răsunat glasul lor
și până la marginile lumii, cuvintele lor .
19 Dar întreb iarăși: „Oare n‑a cunoscut Israel lucrul acesta ?” Mai întâi spune Moise:
Vă voi întărâta la gelozie prin cei care nu sunt un neam,
printr‑un neam fără pricepere vă voi stârni mânia.
20 Iar Isaia îndrăznește și spune:
Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;
M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.
21 Pe când către Israel zice:
Toată ziua Mi‑am întins mâinile
spre un popor neascultător și care întoarce vorba.