1 Eu sunt un trandafir din Șaron,
un crin al văilor.
Iubitul
2 Cum este crinul printre spini,
așa este iubita mea între fete.
Șulamita
3 Cum este mărul printre copacii pădurii,
așa este iubitul meu între tineri.
Îmi place să stau la umbra lui
și rodul lui este dulce pentru gura mea.
4 El m-a adus în casa ospățului,
iar steagul lui peste mine era iubirea.
5 Întăriți-mă cu turte cu stafide,
înviorați-mă cu mere,
fiindcă sunt bolnavă de iubire!
6 Stânga lui este sub capul meu
și dreapta lui mă îmbrățișează!
7 Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului,
pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului:
nu stârniți și nu treziți iubirea
până nu-i face ei plăcere…
8 Auziți glasul iubitului meu!
Iată-l venind,
sărind peste munți,
săltând peste dealuri!
9 Iubitul meu este ca o gazelă,
ca un pui de cerb.
Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre,
uitându-se prin ferestre
și contemplând printre zăbrele.
10 Iubitul meu a vorbit și mi-a zis:
„Ridică-te, iubita mea,
și vino cu mine, frumoasa mea,
11 pentru că, iată, iarna a trecut,
ploaia s-a oprit și s-a dus.
12 Pe câmp răsar florile,
a venit timpul cântării,
iar pe deasupra câmpiilor noastre
se aude glasul turturelei.
13 Smochinii dau primele roade
și florile viilor își răspândesc parfumul.
Ridică-te și vino, iubita mea,
vino cu mine, frumoasa mea!“.
Iubitul
14 Porumbița mea, din crăpăturile stâncii,
din locurile ascunse ale înălțimilor,
arată-mi fața ta
și lasă-mă să-ți aud glasul,
căci glasul tău este dulce,
iar fața ta este încântătoare.
Corul
15 Prindeți-ne vulpile,
micuțele vulpi
care distrug viile,
viile noastre, care sunt în floare.
Șulamita
16 Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui.
El își paște turma printre crini.
17 Când se va lumina de ziuă,
iar umbrele vor zbura,
întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă,
sau ca un pui de cerb
peste munții prăpăstioși.
1 Eu sunt un trandafir din Șaron,
un crin din văi.
(El)
2 Ca un crin între spini,
așa este iubita mea între fete.
(Ea)
3 Ca un măr între copacii pădurii,
așa este iubitul meu între tineri.
Cu mult drag stau la umbra lui,
și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m‑a dus în casa de ospăț,
iar dragostea este steagul fluturat peste mine.
5 Întăriți‑mă cu turte cu stafide,
înviorați‑mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragoste!
6 Să‑și pună mâna stângă sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
7 Vă conjur , fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele și cerboaicele câmpului:
nu treziți, nu stârniți dragostea
până nu vine ea!
8 Aud glasul iubitului meu!
Iată‑l că vine
sărind peste munți,
săltând peste dealuri.
9 Iubitul meu seamănă cu o gazelă
sau cu un pui de cerb.
Iată‑l stând după zidul nostru,
privind pe fereastră,
iscodind printre zăbrele.
10 Iubitul meu vorbește și‑mi zice:
(El)
Scoală‑te , iubita mea!
Frumoasa mea, vino!
11 Căci, iată, a trecut iarna;
ploaia a încetat și s‑a dus.
12 Pe câmp se‑arată florile,
a venit vremea cântării;
glasul turturelei
se‑aude prin ținutul nostru.
13 Se pârguiesc primele roade în smochin,
și viile înflorite
își răspândesc mirosul.
Scoală‑te , iubita mea!
Frumoasa mea, vino!
14 Porumbița mea din crăpăturile stâncilor,
din ascunzișurile râpelor,
arată‑mi chipul tău,
fă‑mă să‑ți aud glasul!
Căci glasul tău este dulce,
și chipul tău este plăcut.
15 Prindeți‑ne vulpile ,
vulpile cele mici
care strică viile,
viile noastre înflorite!
(Ea)
16 Iubitul meu este al meu, iar eu a lui;
el își paște turma între crini.
17 Până se răcorește ziua
și până fug umbrele,
întoarce‑te la mine, iubitule, ca o gazelă ,
ca puiul de cerb peste munți prăpăstioși !