1 O, dacă ai fi fost frate cu mine
și dacă ai fi fost alăptat de mama mea!
Atunci te-aș fi găsit afară, te-aș fi sărutat,
și nimeni nu m-ar fi disprețuit!
2 Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele,
care m-a învățat.
Ți-aș fi dat să bei vin aromat,
nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
și cu mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze!
4 Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului:
de ce stârniți și de ce treziți iubirea
până nu-i face ei plăcere?
Corul
5 Cine este aceea care vine din deșert,
sprijinindu-se de iubitul ei?
Șulamita
Te-am trezit sub măr,
acolo unde mama ta te-a conceput,
acolo unde a suferit durerile pentru a te naște.
6 Așază-mă ca un sigiliu pe inima ta
și ca un semn pe brațul tău.
Fiindcă dragostea este puternică, precum moartea,
iar gelozia, ca Locuința Morților.
Flăcările ei sunt flăcări de foc,
flăcări mistuitoare.
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea,
râurile nu sunt în stare s-o înece.
Dacă un om ar da toate bogățiile din casa lui pentru iubire,
acestea a fi profund disprețuite.
Corul
8 Avem o soră tânără
căreia nu i-au crescut încă sânii.
Ce vom face pentru sora noastră
în ziua când va fi pețită?
9 Dacă este un zid,
vom construi pe ea un șir de pietre de argint,
iar dacă este o ușă,
o vom închide cu scânduri de cedru.
Șulamita
10 Eu sunt un zid,
iar sânii mei sunt ca niște turnuri.
Și, astfel, am devenit în ochii lui
o femeie care i-a adus împlinire.
11 Solomon avea o vie în Baal-Hamon;
a încredințat-o unor îngrijitori
și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei
o mie de șecheli de argint.
12 Via mea este a mea și numai a mea!
Cei o mie de șecheli să-ți revină ție, Solomon,
iar două sute să le revină celor ce-i îngrijesc rodul.
Iubitul
13 Tu, cea care locuiești în grădini,
niște prieteni ascultă cu atenție glasul tău.
Lasă-mă să-l aud și eu!
Șulamita
14 Aleargă, iubitul meu,
fii asemenea unei gazele
sau asemenea unui pui de cerb
peste munții plăcut mirositori.
1 O, de ai fi fratele meu,
care a supt la sânul mamei mele,
când te‑aș întâlni în uliță, te‑aș săruta
și nimeni nu m‑ar privi rău!
2 Te‑aș lua și te‑aș aduce
în casa mamei mele, care mi‑a dat învățătură.
Ți‑aș da să bei vin cu mirodenii,
must din rodiile mele.
3 Să‑și pună mâna stângă sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului:
nu treziți, nu stârniți dragostea
până nu vine ea!
(Corul)
5 Cine este aceea care se suie din pustiu
rezemată de iubitul ei?
(Ea)
Te‑am trezit sub măr;
acolo te‑a născut mama ta,
acolo te‑a născut și te‑a făcut ea.
6 Pune‑mă ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe brațul tău;
căci dragostea este tare ca moartea,
și gelozia – cumplită ca Șeolul;
flacăra ei este învăpăiată,
pârjol nemaivăzut.
7 Apele cele mari nu pot stinge dragostea
și râurile nu pot s‑o înece;
dacă ar da omul toată bogăția casei lui pentru dragoste,
tot n‑ar avea decât dispreț.
(Corul)
8 Avem o soră tânără ,
căreia nu i‑au crescut încă sânii.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua când îi vor veni pețitorii?
9 Dacă va fi un zid,
vom zidi pe ea creneluri de argint;
iar dacă va fi o ușă,
o vom închide cu scânduri de cedru.
(Ea)
10 Eu sunt un zid
și sânii mei sunt ca niște turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
(El)
11 Solomon avea o vie la Baal‑Hamon;
le‑a închiriat‑o unor păzitori
și fiecare aducea pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ține‑ți, Solomoane, cei o mie de sicli
și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul!
13 Tu, care locuiești în grădini,
prietenii dau ascultare chemării tale :
„Fă‑mă să‑ți aud glasul!”
(Ea)
14 Grăbește‑te , iubitule,
ca o gazelă sau ca un pui de cerb
pe munții plini de mirodenii!